Protecția consumatorilor cu privire la produsele din tutun

INTRODUCERE

Tutunul are efecte deosebit de nocive asupra organismului, generând grave dezechilibre funcționale şi biologice

Deși rolul nefast al fumatului de ţigară se cunoaște de multă vreme, deși cercetările ştiinţifice au demonstrat din ce în ce mai convingător impactul tutunului cu o gamă tot mai largă de afecţiuni, numărul fumătorilor și al producţiei de ţigări se menţine în cele mai multe țări la un nivel incredibil de ridicat.

În majoritatea ţărilor europene peste 50% dintre bărbații adulți fumează în medie 15 ţigări pe zi. În timp ce în rândul bărbaților se semnalează o tendință procentuală de scădere a fumătorilor, numărul femeilor fumătoare sporește an de an. Statisticile atestă că femeile devin din ce în ce mai mult victimele cancerului de plamăni și ale bolilor coronariene în legatură directă cu consumul sporit de țigări. Consumul de țigări a crescut și în rândul tineretului, cu toate consecințele sale nefaste asupra organismelor tinere. Date statistice menționează că în Belgia 50% dintre tineri fumează de la vârsta de 15 ani; în Germania 36% dintre copii de la 10 – 12 ani sunt fumători antrenați; în Italia 60% dintre băieți sunt fumători de la 15 ani. O anchetă în America Latina arată că în această parte a globului 45% dintre bărbați și 18% dintre femei, fumează.

Tutunul, metode de prevenire şi combatere.

Campanii anti- fumat

Capitolul 1. Apariţia tutunului – scurt istoric

Tabacul sau tutunul este o iarbă pe care omul o fumează de peste 300 de ani. Dupa al doilea război mondial, fumatul s-a răspândit considerabil, în toate ţările lumii.

Tutunul este original din Mexic, unde în secolul al VI – lea era folosit pentru anumite ritualuri religioase. Indienii numeau planta “ tobacoo” şi o foloseau la diferite ritualuri magice, fumând- o în pipe special confecţionate. În 1560 a fost introdus în Europa de către spanioli şi s-a răspândit foarte repede, începând cu Franţa. În 1735, botanistul suedez Linne denumea tutunul “ Nicotian Tabacum”, denumire care vine de la cel ce l-a răspândit în Europa, Jean Nicot. În Europa, obiceiul de a fuma a început după cel de-al doilea război mondial, cunoscând însă o răspândire rapidă în întreaga lume.

În zilele noastre, obiceiul de a fuma a devenit aproape universal, constând în arderea controlată a frunzelor de tutun rulate sub forma ţigărilor sau introduse în recipienţi speciali şi inhalarea fumului respectiv.

1.1. Mari companii producătoare

Cele mai reprezentative companii producătoare și care dețin cote de piață cote de piață importante sunt următoarele:

PHILIP MORRIS:

Este cea mai mare companie multinațională de țigări, controlând 16% din piața globală de tutun; ea vinde cel mai popular tip de țigări – Marlboro, care reprezintă 8,4 % din consumul global. Are acorduri și afilieri din 54 de țări și are cel puțin 15% din piața de țigări a 40 de țări. Dacă începând din 1990 vânzările de țigări au crescut cu doar 4,7 % în SUA, peste ocean, acestea au crescut cu 80% iar profiturile din vânzările internaționale au crescut cu 71% din 1993. Dintre acțiunile din ultimii ani ale concernului se remarcă: interesele pentru cea mai mare fabrică de țigări din Polonia de 372 milioane $ în 1996, pentru cel de-al doilea producător de țigări din Mexic iar in 1997 s-a construit o fabrică lângă București care a început producția de Marlboro, L&M și Bond Street.

BRITISH AMERICAN TOBACCO (BAT):

Este pe locul 2, cu prezență în 65 de țări, controlând 15% din piața globală de țigări. Concernele manufacturează mai mult de ½ din țigările din Asia, Australia și America Latină. În anul 1997 profitul a fost de 2 miliarde $ la vânzări de 23,7 miliarde $. În anul 1996 compania s-a reorganizat, British Americam Tobacco Company, British American Tobacco Germany, Souza Cruz (Brazilia) și Brown & Williamson devenind o singură entitate – holdingul “British American Tabacco Ltd.” Interesele BAT s-au manifestat în 1996 în Cambodgia, în 1997 în Mexic iar în 1998 în Turcia pentru controlul monopolului local.

RJ REYNOLDS:

Al treilea concern multinațional a înregistrat un declin al profiturilor de 5% în 1997. Totuși, a înregistrat o creștere cu 43% a vânzărilor din Europa Centrală și de 13% în Republicile Baltice și Commonwealth. Deși mai mică decât rivalele sale, această companie are filiale în 57 de țări și controlează 4% din piața globală de țigări, având creșteri ale vânzărilor începând din 1990 de 75%. Ea și-a extins operațiunile în Finlanda, Vietnam, Polonia și Tanzania. Mari speranțe se pun în baza din Tanzania pentru a obține monopol în Africa de Est și de Sud. În 1997, în Tunisia, a deschis o fabrică pentru Winston și Monte Carlo.

Companiile producătoare de tutun prezente pe piața României:

Piața românească a fost invadată după 1989 de țigările străine iar companiile de țigări străine controlează 1/3 din ceea ce reprezintă a doua piață ca mărime din Europa de Est.

România este una dintre ultimele piețe din Europa Centrală pe care companiile internaționale de tutun vor să o domine. Campanii care promovează reclame de țigări pot fi văzute în discoteci, pizzerii, la concertele rock, festivalurile de jazz.

Concernul BAT și-a întărit piața crescând vânzările de la 8 la 20 % și intenționează să facă o nouă fabrică care va produce 4 miliarde de tigări pe an.

RJ Reynolds a deschis o fabrică în 1994 care produce 480 milioane de ţigări pe an şi are 15% din piaţă, în timp ce Philip Morris are aproximativ 17%.