Protecția Consumatorilor Deziderat de Maximă Importanță a României în Uniunea Europeană

I. Locul şi rolul consumatorului în economia de piaţă

În cadrul politicilor de protecţie socială promovate de orice stat, politica privind consumatorul este o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii, bine integrată celorlalte politici ale statului.

Politica de protecţie a consumatorilor cuprinde acţiuni şi reglementări care se refră la reprezentarea consumatorilor, informarea acestora, siguranţa produselor şi a tranzacţiilor. Toate aceste aspecte au ca efecte importante asupra altor politici europene, precum Politica Agricolă Comună, Politica de protecţie a mediului. Politica în domeniul transporturilor şi al energiei, care includ reglementări referitoare la protecţia consumatorilor.

Următoarele domenii, care necesită acţiuni la nivel comunitar, reprezintă baza legislaţiei comunitare în acest sector :

- sanătatea şi siguranţa consumatorilor ţn ceea ce priveşte produsele şi serviciile

- protecţia intereselor economice şi juridice ale consumatorilor, inclusiv modalităţi de rezolvare a conflictelor

- educarea şi informarea consumatorilor în legătură cu protecţia şi drepturile acestora

- promovarea şi reprezentarea intereselor consumatorilor

Astfel, politica de protecţie a consumatorului a devenit parte a unei politici mai ample de realizare a Pieţei Unice – perspectivă care i-a dat un nou impuls. Eliminarea frontierelor şi prevederile Pieţei Unice au determinat apariţia uni pieţe de peste 340 de milioane de consumatori şi prin urmare nevoia unei legislaţii specifice.

Noile programe de acţiune s-au concentrat pe următoarele priorităţi :

- reprezentarea consumatorilor (Comitetul Cosultativ al Consumatorilor a fost adoptat pentru a deveni mai reprezentativ)

- informarea consumatorilor

- securitatea produselor

- tranzacţii

Printre domeniile importante care au fost reglementate se numără siguranţa jucăriilor şi siguranţa produselor de ordin general, plăţile transfrontaliere, termenii contactuali neloiali, vânzările la distanţă şi partajarea timpului de utilizare.

Ultimul plan de acţiune în cadrul politicii de protecţie a consumatorilor (1999-2001) a definit domeniile majore de activitate ale acestei politici :

- reprezentarea şi educarea consumatorilor (“Euroghişee” de informare şi centre de consiliere)

- legislaţia referitoare la sănătatea şi siguranţa consumatorilor

- protecţia intereselor economice ale consumatorilor

Pentru a îndeplini criteriile economice ale aderării, România trebuie să realizeze compatibilitatea dintre politica de protecţie a consumatorilor şi standardele Uniunii în acest domeniu. Deşi o mare partea legislaţiei a fost armonizată cu cea a Uniunii Europene, mai trebuie adoptate o serie de reglementări care acoperă aspecte precum : creditul pentru consumatori, proprietatea utilizată în mod partajat, garanţiile asociate ţi sancţiunile.

În plus, România trebuie să îmbunătăţească structurile administrative care se ocupă de protecţia drepturilor consumatorilor.

Crearea unor zone libere cum este Comunitatea Europeană sau Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord (NAFTA), fac din comerţul dintre state un element decisiv al economiei mondiale. Protecţia consumatorilor în relaţie cu comerţul internaţional are o importanţă majoră şi un impact semnificativ legat de capacitatea de armonizare a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor care influenţează succesul acordurilor de liber schimb între naţiuni.

I.1. Conceptul de consumator

În general, când se vorbeşte despre consumator, se face referire la o persoană fizică ce consumă în scop particular şi neprofesional, produse şi servicii oferite pe piaţă de producători, distribuitori-vânzători şi furnizori. Această definiţie evidenţiază trei caracteristici principale:

- Politica şi dreptul consumatorului, privite din perspectivă largă, implică toate categoriile de bunuri şi servicii şi se referă la toţi agenţii economici care intervin în producţia şi / sau circulaţia bunurilor şi serviciilor, indiferent de stadiul circulaţiei acestora;

- Noţiunea de consumator trebuie înţeleasă în contextul în care consumatorul este perceput nu doar ca un individ sau partener în schimburile comerciale de mărfuri ci şi ca reprezentant al unor interese colective alături de ceilalţi indivizi care formează grupul consumatorilor.

Dimensiunea colectivă a drepturilor şi politicii consumatorului trebuie percepută în condiţiile reanalizării rolului consumatorului faţă de agenţii economici.

- Conceptul de consumator este un concept unic dar difuz în sensul că statutul de consumator este valabil pentru fiecare dintre noi, dar grupul consumatorilor este prin natura lui eterogen. De exemplu, consumatorul nu acţionează în procesul de consum ca un producător, dar producătorul este în acelaşi timp şi consumator.