Protecția consumatorului de mărfuri textile

Introducere

Domeniul mărfurilor textile este important.

Mărfurile textile le găsim peste tot, în toate domeniile. Folosim măarfurile textile pentru ne îimbrăaca, pentru a ne conferi un plus de satisfacţtie, de a ne ornamenta casa, etc.

Pot spune ca măarfurile textile ne reprezintăa , iar protecţtia în acest domeniu este importantă.

Caracteristicile de confort ale produselor textile sunt dependente de capacitatea de izolare termică, permebilitatea la aer şi capacitatea de absorţie a umidităţii la care se adaugă indicatorii de întreţinere (frecvenţa necesară de curăţare şi călcare, rapiditatea uscării); şi cu caracteristicile de durabilitate (rezistenţa la uzură , la acţiunea factorilor externi, la deteriorări prin curăţare şi altele).

Echipamentul textil în care se include tapiţeria mobilei şi tapetul mural , covoarele , perdelele , cuverturile , feţele de masă , etc. , constituie un factor de satisfacere a cerinţelor de ordin psihic , estetic şi de arhitectură interioară

1. Mărfurile textile

Denumirea de mărfuri textile provine de la cuvântul latin "texere" , care însemna a ţese sau a împleti şi iniţial s-a aplicat numai produselor finite ţesute şi tricotate . În prezent , în cadrul acestei grupe mari de mărfuri sunt incluse fibrele naturale , chimice şi sintetice , firele , ţesăturile , materialele neţesute , tricoturile , etc. , inclusiv toată gama produselor finite de îmbrăcăminte şi alte tipuri de produse care sunt realizate din fibre şi fire textile .

1.1 Istoricul fibrelor textile

Fibrele textile naturale sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri .

Mătasea este una dintree cele mai vechi fibre textile , fiind folosită în China încă din sec. Al XXVII -lea î. Chr.

Fluturele viermelui de mătase este originar din China şi timp de zeci de secole obţinerea şi prelucrarea mătăsii a fost un secret bine păstrat , până , în anul 300 î. Chr. , când mătasea a început să fie obţinută în japonia şi apoi în India.

În antichitate , romanii au apreciat în mod deosebit mătasea , Iulius Caesar a interzis confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte obişnuite şi limitând folosirea ei numai la fabricarea togilor destinate persoanelor favorite.

Pătrunderea mătăsii în Europa ( în anul 550 d. Chr. ) s-a datorat unor călugări trimişi de împărat ul roman , Justian I în China şi care cu preţul vieţii , au luat seminţe de dud şi ouă de viermi de mătase , pe care le-au adus în Bizanţ. Acest an reprezintă practic sfârşitul monopoluluideţinut de chinezi şi persani în domeniul mătăsii.

În secolele XII-XIII lea , Italia a devenit centrul european al mătăsii , pentru ca mai apoi , în secolul al XVII -lea , centrul s-a mutat în Franţa , la Lyon.

Producţia de mătase , datorită unor condiţii climatice impuse nu s-a putut dezvolta decât în anumite zone ale globului , în principal în China , Japonia , India , ulterior în Italia şi parţial în Franţa.