Standardizarea produselor - organisme naționale și internaționale de standardizare - conținutul unui standard

Capitolul I

Consideraţii generale privind standardizarea produselor alimentare

1.1. Definirea standardizării

Standardizarea , definită de EN 45020: 1993 (Ghid 2 ISO/IEC: 1991), este activitatea indicată pentru a stabili în raport cu probleme reale sau potenţiale, dispoziţii destinate unei utilizări obişnuite şi repetate care urmăreşte obţinerea unui nivel optim de ordine într-un context dat.

Această activitate se referă în special la elaborarea, difuzarea şi aplicarea standardelor. Este percepută şi folosită în contextul unei normalităţi în care exigenţele explicite şi implicite (neexprimate) sunt transformate în parametrii măsurabili.

Activitatea de standardizare se realizează prin documente denumite standarde.

Conform definiţiei Comitetului Permanent pentru studiul principiilor ştiinţifice ale standardizării (STACO) din cadrul Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO), standardul, rezultatul unei normalizări realizate într-un anumit domeniu, este aprobat de către o autoritate recunoscută Este publicat sub forma unui document conţinând un ansamblu de reguli, prescripţii şi caracteristici tehnice obligatorii, prin care se stabilesc, pentru utilizări multiple şi repetate, însuşirile tehnico-economice pe care trebuie să le îndeplinească o activitate sau rezultatele acesteia, precum şi prescripţiile privind recepţia, marcarea, depozitarea, transportul (etc.) produselor.

Standardele fac relaţia dintre partenerii comerciali, inconfundabilă şi transparentă , prin introducerea unui limbaj comun:

- principalele părţi interesate de procesul de standardizare sunt producătorii şi utilizatorii industriali, consumatorii, autorităţile publice şi oamenii de ştiinţă;

- standardele sunt elaborate: de Comitete competente în domeniul sau în activitatea lor specifică;

- pentru conţinutul standardului responsabilitatea o au părţile interesate;

- responsabilitatea de a valida standardele, în conformitate cu procedurile de elaborare, o are organismul de standardizare, care le conferă acestora legitimaţie democratică.

Tipuri de standarde

În practica curentă sunt luate în considerare următoarele tipuri de standarde:

a) standard de bază – cu o aplicare generală sau care conţine prevederi generale pentru un anumit domeniu;

b) standard de terminologie – care specifică termeni, de obicei împreună cu definiţiile acestora şi uneori cu note explicative, ilustraţii, exemple, etc;

c) standard – care specifică metode de încercare, însoţite uneori de alte prevederi referitoare la încercare, cum ar fi eşantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea încercărilor;

d) standard de produs – care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs sau o grupă de produse, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

e) standard de proces – care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un proces, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;

f) standard pentru servicii – care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;

g) standard de interfaţă – care specifică condiţiile referitoare la compatibilitatea produselor sau a sistemelor în punctele lor de legătură;

h) standard de date care trebuie indicate – conţine o listă de caracteristici ale căror valori sau alte date trebuie indicate pentru definirea unui produs, proces sau serviciu.

1.2 Activitatea de standardizare

A) Obiectivele standardizării

În legătură cu asigurarea aptitudinilor de utilizare a unui produs/proces sau servicu se pot preciza o serie de obiective generale ale standardizării:

Simplificarea multitudinii de variante ale aceluiaşi produs pentru caracterizarea lor prin proprietăţi esenţiale, eliminându-se elementele care complică, îngreunează şi scumpesc produsele/producţia, sau schimbul comercial şi utilizarea acestora/acesteia.

Tipizarea tipo-dimensională este acţiunea de stabilire a unor game de produse după raţionamente economice, capabile să acopere nevoile existente într-o anumită perioadă de timp, sau pe cele previzibile pentru un viitor apropiat.