Studiu Privind Calitatea Mărfurilor Domotice-Electrocasnice de pe Piață

Domeniu: Merceologie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 56 în total

Cuvinte : 16497

Mărime: 111.27KB (arhivat)

Publicat de: Dinu Iordan

Puncte necesare: 9

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Popa Maria

Universitatea : 1Decembrie 1918 Alba Iulia FACULTATEA DE ŞTIINŢE

Descarcă acum

CAP. I Obiectul de studiu şi evoluţia ştiinţei mărfurilor 4
1.1 Semnificaţie şi denumiri ale ştiinţei mărfurilor 4
1.2 Începuturile şi evoluţia ştiinţei mărfurilor 5
1.3 Metode şi modalităţi de cercetare în ştiinţa mărfurilor 6
1.4 Trăsături ale ştiinţei mărfurilor 8
1.5 Concepte referitoare la marfă 11
1.6 Factorii determinanţi ai proprietăţilor mărfurilor 13
CAP. II Calitatea mărfurilor 16
2.1 Definirea conceptului de calitate 16
2.2 Orientări actuale privind definirea calităţii produselor şi serviciilor 17
2.3 Caracteristicile calităţii produselor şi serviciilor 20
2.3.1 Elemente de definire a caracteristicilor calitaţii 20
2.3.2 Caracteristicile calităţii produselor 21
2.4 Atestarea calităţii produselor şi serviciilor 23
2.4.1 Omologarea produselor 23
2.4.2 Garantarea calităţii produselor şi serviciilor 25
CAP. III Mărfurile industriale 27
3.1 Aspecte generale privind mărfurile industriale 27
3.2 Clasificarea mărfurilor industriale 30
3.3 Mărfurile domotice – generalităţi 31
3.3.1 Aparate şi maşini electrocasnice 32
3.3.2 Aparate pentru pregătirea alimentelor 36
CAP. IV Analiza comparativă a calităţii cuptoarelor cu microunde 40
4.1 Introducere 40
4.2 Prezentarea produsului şi a grupei 43
4.2.1 Selectarea firmelor 43
4.2.2 Prezentarea produselor alese 46
4.2.3 Alegerea produsului etalon 46
4.3 Prezentarea caracteristicilor generale ale produsului 47 4.4 Prezentarea caracteristicilor de calitate utilizate în analiză 49
4.5 Metode de analiză comparativă 50
4.6 Concluzii 55
Bibliografie 57

CAPITOLUL I

OBIECTUL DE STUDIU ŞI EVOLUŢIA ŞTIINŢEI MĂRFURILOR

1.1 Semnificaţie şi denumiri ale ştiinţei mărfurilor

Ştiinţa mărfurilor se constituie într-un sistem de cunoştinţe, tehnici şi metode orientate coerent spre cercetarea complexă a mărfurilor şi zonelor contingente problematici mărfii.

În evoluţia sa, acest domeniu a purtat variate denumiri. Cea mai cunoscută dintre aceste denumiri este cea de Merceologie, termen care este echivalent în limba română cu ,,studiul (ştiinţa) mărfurilor’’, expresia fiind împrumutată din limba italiană /DEX, 1995/, unde sa format din expresia latină mercis (= al mărfii) şi expresia grecească λογοζ, logos (= ştiinţă, cunoaştere).

În diverse limbi, această expresie a fost tradusă ca atare sau prin termeni echivalenţi.

În evoluţia sa, ştiinţa mărfurilor a purtat variate denumiri, în funcţie de concepţiile şcolii naţionale de merceologie, ale factorilor de decizie în politica învăţământului şi de concepţia autorilor de carte în acest domeniu.

Prima denumire a merceologiei în România a fost Cunosciinţa mărfurilor, aşa cum rezultă din Programele primelor şcoli comerciale şi din titlul lucrării lui M. Mallian, cunoscută ca fiind cea mai veche din lucrările de acest fel publicate în România.

Denumirile ulterioare au fost Productologie, Studiul Mărfurilor, Merceologie şi altele.

Sunt numeroase alte discipline cu conţinut merceologic, numite Materii prime, Ştiinţa materialelor sau pur şi simplu, Materiale, urmate de expresii (textile, celulozice, electrice, electrotehnice, de construcţii, de instalaţii ş.a.m.d.) care localizează domeniul concret de studiu şi care, în conţinutul lor, cuprind probleme strict specifice domeniului merceologic: descrieri generice, proprietăţi, nomenclator, sortiment, clasificări, marcare, ambalare, păstrare, transport, comercializare etc.

1.2 Începuturile şi evoluţia ştiinţei mărfurilor

Nevoia cunoaşterii mărfurilor este legată firesc de faza schimbului în natură, care presupunea o apreciere corectă a bunurilor schimbate, condiţie elementară pentru realizarea actului respectiv. Un progres real s-a înregistrat odată cu apariţia banilor, ca element-marfă mijlocitor al schimbului, care a facilitat schimburi pe scară mai largă, putând practic bazele comerţului. Între informaţiile referitoare la statele din antichitate, sunt numeroase cele care evocă preocupări de reglementare a producţiei de bunuri şi a comercializării acestora: calitate, uniformizarea unor caracteristici (începuturi ale standardizării), garantare, mâncare, depozitare, unităţi de măsură etc.

Un reper consacrat în stabilirea începuturilor unei ştiinţe îl constituie scrierea unei lucrări de notorietate în domeniu. Literatura de specialitate consideră începuturile merceologiei în lucrarea merceologiei sau pentru cunoaşterea celor mai alese mărfuri din străinătate (Göttingen, 1793-1800).

Mulţi autori caută însă promotori în rândul celor care au propus şi impus concepte şi noţiuni devenite curente în ştiinţa mărfurilor. Un plus de atenţie trebuie acordat informaţiilor despre lucrări cu fond merceologic consistent. O astfel de lucrare este: ‚‚ Tratato dai pesi, delle mercanzie, nonche d’altre cose che devono sapere i mercantanti delle diverse parti del mondo’’, având ca autor pe G.P. Balducci Pegoloti, publicat la Florenţa în anul 1440.

În secolul al XIX-lea, s-au iniţializat în Italia studii asupra teoriei comerţului, în cadrul cărora însă marfa este considerată ca obiect de schimb, preocupările în această privinţă urmărind doar ,,punerea în relief a caracteristicilor comerciale’’.

Începuturile merceologiei în România sunt legate firesc de consacrarea învăţământului comercial românesc deopotrivă prin lege şi în fapt. Cu certitudine se pot afirma că acest moment sa petrecut în anul 1864, când s-au înfiinţat şcolile comerciale de la Bucureşti şi de la Galaţi, în programele cărora a figurat district şi ,,Cunoscciinţa mărfurilor’’.

În privinţa începuturilor româneşti contingente ştiinţei mărfurilor, se evidenţiază manifestări chiar la începuturile învăţământului românesc, prin numeroase teme de factură merceologică predare la discipline conexe merceologiei: chimie, fizică, ştiinţe naturale, matematică, drept, economie etc.