Tendințe pe plan mondial în evoluția ambalajului

Daca pina in 1989 nu se acorda o prea mare importanta ambalarii produselor, odata cu trecerea la economia de piata s-a pus un accent deosebit pe ambalaje. Cum industria de profil de la noi din tara era net inferioara celor straine, industriasii au apelat la ambalajele din import. Din punct de vedere tehnic, piata ambalajelor este impartita in doua ramuri: cea a ambalajelor primare (destinate in special industriei alimentare) si a celor secundare (cutii, folii, benzi metalice). Piata ambalajelor secundare din Romania este estimata la 20-25 milioane dolari anual si, chiar daca producatorii interni s-au dezvoltat in ultimul timp, este sustinuta in proportie de 60 la suta de importuri. Pe piata ambalajelor primare, procentul importurilor este de circa 90 la suta, pentru ca principalii producatori specializati in fabricarea de ambalaje pentru alimentele lichide, Olanda sau Germania, nu au inca fabrici deschise in Romania. In acest sens, un exemplu edificator ar fi acela ca laptele si sucurile produse in Romania sint ambalate in cutii de carton importate din Ungaria sau Germania. "Este mare nevoie de ambalaje de inalta calitate. In fiecare zi, directorii lantului de supermarketuri Metro au discutii cu furnizorii de produse din cauza ambalajelor. Clientii, dar si agentiile si oficiile de protectie a consumatorului cer ambalaje mai bune, mai complete din punct de vedere al detaliilor tehnice de productie si, nu in ultimul rind, mai atractive. Chiar daca este o industrie in crestere in Romania, avem nevoie de investitii in domeniu si orice ajutor din exterior, de la marile firme producatoare, este binevenit.

Sporirea cererii de ambalaje in Europa de Est a depasit cifrele din principalele tari din Asia, acest fapt atragindu-i si mai mult pe producatorii mondiali, chiar daca au intimpinat destule probleme in zona.

Potrivit unui studiu, pentru ca marfurile romanesti sa fie impachetate occidental este nevoie de investitii foarte mari. De altfel, marii producatori mondiali de ambalaje pentru alimente si bunuri de folosinta indelungata si-au fixat pentru urmatorii cinci ani drept tinta preferata pietele din Romania si Bulgaria, care, spun ei, vor inregistra cea mai mare dezvoltare in domeniu dintre toate tarile Europei Centrale si de Est. Deja, pentru Romania ei si-au stabilit un plan de investitii pentru urmatorii cinci ani care ajunge la impresionanta suma de 100 milioane dolari in domeniul packaging-ului.

Hotarirea cu care marii producatori de ambalaje ataca Romania are doua explicatii. In primul rind, este vorba de intirzierea fata de tarile din jur pe care Romania o inregistreaza in privinta alinierii la standardele vestice de impachetare a marfurilor, iar in al doilea rind – de avalansa de supermarketuri ale marilor lanturi occidentale. Aceste supermarketuri prefera ambalaje tip, si, de aceea, atunci cind intra intr-o noua zona de afaceri, sint imediat urmate de principalii lor furnizori de ambalaje din Vest.

EFECTE ECOLOGICE

Produsele pot polua atât prin intermediul substantelor din care sunt

obtinute, cât si prin intermediul consumului. Societatea trebuie sa propuna

alternative la produsele care polueaza prin intermediul altora, cu un

potential poluant inferior.

Un aspect deosebit de important este acela al comportarii produselor

în perioada ulterioara vânzarii lor. În cazul produselor industriale, exista

multe firme care acorda anumite facilitati privind reciclarea sau tratarea

deseurilor.

Produsele care au un impact scazut asupra mediului sunt marcate

corespunzator - cu o marca ecologica, dovedind astfel faptul ca potentialul

lor poluant este scazut. Înainte de a fi marcate, produsele sunt supuse unor

operatiuni de testare, de monitorizare a proprietatilor lor. Analiza produselor

se face pentru întreg ciclul de viata al acestora.

Pentru utilizarea marcii ecologice, firmele trebuie sa plateasca o taxa

ce le acorda dreptul utilizarii acesteia. Marcarea ecologica nu este

obligatorie.

România, în perspectiva aderarii la UE, ar trebui sa se orienteze spre

astfel de produse, astfel încât patrunderea pe anumite segmente ale pietelor

externe sa fie asigurata.

În planurile de afaceri elaborate de catre firmele care doresc sa-si

reorienteze activitatea, componenta ecologica trebuie sa fie obligatorie. De

asemenea, reciclarea produselor, componentelor uzate ale acestora etc. poate

sa fie facuta în noi unitati, specializate, de mici dimensiuni, cu avantaje

evidente din mai multe puncte de vedere: economic, social, al protectiei

mediului.

Problema ambalajelor este una extrem de importanta în cadrul

interrelatiei produs - protectia mediului înconjurator. Am putea afirma chiar

ca în domeniul ambalarii s-au facut simtite primele preocupari în ceea ce

priveste protejarea mediului înconjurator. Evident, sunt extrem de criticate

ambalajele de unica folosinta si cele confectionate din materiale

nereciclabile.

Ecomixul de marketing

Trebuie precizat faptul ca indiferent de materialul utilizat, ambalajul

trebuie sa-si pastreze functiile sale clasice: de protejare a produsului, de

transport, de informare). Ambalajul, eticheta în speta ar trebui sa contina

informatii cât mai complete si complexe privind compozitia produsului,

modul de pastrare si utilizare al acestuia, valentele pentru organismul uman

(în cazul produselor agroalimentare) etc.