Radioizotopi Naturali - Poloniu

Becquerel, in timpul cercetarilor sale gaseste niste probe de mineral fluorescent(pehblenda) asezat pe placi fotografice, dar care nu fusesera expuse inca la soare. Din curiozitate , el cere ca acestea sa fie developate si descopera ca mineralul innegrise si de data aceasta placa fotografica. Deci , pehblenda emitea radiatii fara ca ea sa fie expusa la lumina soarelui. Repetand experienta, faptul s-a confirmat : pehblenda emitea in mod natural radiatii invizibile, care impresioneaza placa fotografica intocmai ca radiatiile X ; cercetarile ulterioare au arata insa ca ele erau de alta natura, provenind chiar din nucleele unor atomi ai minereului. Becquerel descoperise radioactivitatea.Aceasta descoperire, datorita unei intamplari s-a dovedit mai tarziu a avea o importanta covarsitoare, constituind punctul de plecare pentru o serie de cercetari teoretice si realizari practice care au dus la rezolvarea importantei probleme a eliberarii energiei enorme continute in nucleele atomilor.

Pehblenda fiind un material constituit dintr-un amestec complex de saruri, se punea problema separarii elementului radioactiv. Curand dupa descoperirea lui Becqurel, doi chimisti francezi, Marie si Pierre Curie, au meritul de a fi separat pentru prima data componentii determinanti ai radioactivitatii pehblendei. Studiind impreuna obtinerea de uraniu pur din minereuri, sotii Curie descopera doua noi elemente radioactive, si anume poloniul si radiul. Au urmat patru ani de munca intensa, in conditii improprii si daunatoare sanatatii lor, in urma carora, prelucrand tone de minereu au obtinut primul decigram de radiu pur.

Sotii Curie precum si fizicianul Ernest Rutheford si francezul Paul-Ulrich Willard au analizat mai profound natura acestor radiatii si au ajuns la rezultate foarte interesante, care au reprezentat un pas enorm in lupta pentru cunoasterea constitutiei atomului.

Elementul a fost descoperit de către domnul şi doamna Curie în 1898 şi mai târziu a fost numit dupa patria doamnei Curie din Polonia (latină: Polonia). Ei au obţinut de la poloniu pehblendă, un material care conţine uraniu , după ce a observat că pehblendă nerafinata a fost mai mult decât radioactiva de uraniu.Ea a motivat că pehblenda trebuie să conţină cel puţin un alt element radioactiv necesar pentru a rafina mai multe tone de oxid de uraniu nativ pentru a obţine cantităţi mici de poloniu si radiu , un alt element radioactiv descoperit de Curie. O tonă de minereu de uraniu conţine doar aproximativ 100 de micrograme (0.0001 grame) de poloniu. Datorită rarităţii sale, poloniul este de obicei produs prin bombardarea bismut -209 cu neutroni într-un reactor nuclear. Această formulare bismut-210, care are un timp de injumatatire de 5 zile. Bismut-210 se dezintegrează în poloniu-210, prin dezintegrare beta . Sumele miligram de poloniu-210 au fost produse prin această metodă.

Proprietatile poloniului

Poloniu este un element chimic cu simbolul Po şi numărul atomic 84. Este un metal alb argintiu.Peste 25 de izotopi de poloniu sunt cunoscute, cu masele atomice variind de 192 - 218. Poloniu-210, izotopul predominant de poloniu, este radioactiv şi emite particule alfa pe cariilor. Ea are o destul de scurt de înjumătăţire de 138 zile.