Radioizotopi Naturali - Uraniul

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Radioizotopi Naturali - Uraniul.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere docx, pptx de 36 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Metalurgie si Siderurgie

Cuprins

Cuprins:
1.Caracterizarea elementului
2.Informatii de baza
3.Stare naturala si obtinere
4.Proprietati fizice
5.Raspandire
6.Izotopi
7.Aplicatiile uraniului
8.Uraniul si energia nucleara
9.Reactoarele nucleare
10.Centralele nucleare
11.Masurarea radioactivitatii
12.Efectele radiatiilor nucleare asupra celulelor vii
13.Concluzii
14.Pro si contra energiei nucleare
15.Statistici
16.Cine foloseste energia nucleara
17.Bibliografie

Extras din document

URANIUL

Caracterizarea elementului

Denumire stiintifica: Uranium

Denumire comuna: Uraniu

Denumit dupa: planeta Uranus

Prima descoperire: M. H. Klaproth 1789 (Germania)

Masa atomica: 238.029

Numar atomic: 92

Uraniul este unul din cele mai importante elemente care fac parte din categoria radioizotopilor naturali. Un radioizotop este un izotop stabil al unui atom,care are timp de injumatatire destul de scurt,si care provoaca cantitati masurabile de particule radioactive care urmeaza sa fie emise.

Uraniul face parte dintre elementele care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fisiona si a elibera energie. Descoperirea fisiunii nucleare si a reactiei în lant au dus la era tehnologiei nucleare.

Uraniul este un metal din seria actinidelor a sistemului periodic al elementelor care are simbolul chimic U și numărul de ordine 92.

Descoperirea, in anul 1789 a uraniului in mineralul plehbendă, ii este acreditată lui Martin Heinrich Klaproth, care a numit noul element după planeta Uranus. Eugène-Melchior Péligot a fost prima persoană care a reușit să izoleze acest metal, iar proprietațile sale radioactive au fost descoperite, in 1896, de Antoine Becquerel. Cercetările lui Enrico Fermi, Otto Hahn și alții, începând din 1934, au condus la folosirea acestuia drept combustibil în industria energiei nucleare și în Little Boy, prima armă nucleară folosită în război.

Uraniul este folosit actualmente drept combustibil nuclear sub forma "Uraniului Metalic" sau a unor compusi chimici.

Uraniul metalic exista sub forma a trei modificatii: , ß, si . Trecerea de la forma la ß are loc cu variatie de volum (anizotropie) la 660-680ºC. Acest lucru este un dezavantaj la folosirea lui in reactoarele nucleare si se prefera inlocuirea cu UO2 sintetizat.

Se gaseste preponderent alaturi de alte actinide in nisip de monacit si in scoarta terestrea (0.00029%) in pehblenda de Uraniu.

Obtinere prin electroliza topiturii de KUF5 sau Na2UF6,

UF6 +3Ca = U+ 3 CaF2

Informatii de baza

Nume: Uraniu

Simbol: U

Numar atomic: 92

Masa atomica: 238.0289 uam

Punctul de topire: 1132.0 °C (1405.15 K, 2069.6 °F)

Punctul de fierbere: 3818.0 °C (4091.15 K, 6904.4 °F)

Numarul de protoni/electroni: 92

Numarul de neutroni: 146

Clasificare: metale rare

Structura cristalina: ortorombic

Densitatea la 293 K: 18.95 g/cm3

Culoare: argintie

Structura atomica:

Numarul de straturi: 7

Primul strat: 2

Al doilea strat: 8

Al treilea strat: 18

Al patrulea strat: 32

Al cincilea strat: 21

Al saselea strat: 9

Al saptelea strat: 2

Izotopi: 11.

Fisiere in arhiva (2):

  • Radioizotopi Naturali - Uraniul
    • Radioizotopi Naturali - Uraniul.docx
    • Radioizotopi Naturali - Uraniul.pptx