Cuprins
- Cuprins:
- 1.Caracterizarea elementului
- 2.Informatii de baza
- 3.Stare naturala si obtinere
- 4.Proprietati fizice
- 5.Raspandire
- 6.Izotopi
- 7.Aplicatiile uraniului
- 8.Uraniul si energia nucleara
- 9.Reactoarele nucleare
- 10.Centralele nucleare
- 11.Masurarea radioactivitatii
- 12.Efectele radiatiilor nucleare asupra celulelor vii
- 13.Concluzii
- 14.Pro si contra energiei nucleare
- 15.Statistici
- 16.Cine foloseste energia nucleara
- 17.Bibliografie
Extras din proiect
URANIUL
Caracterizarea elementului
Denumire stiintifica: Uranium
Denumire comuna: Uraniu
Denumit dupa: planeta Uranus
Prima descoperire: M. H. Klaproth 1789 (Germania)
Masa atomica: 238.029
Numar atomic: 92
Uraniul este unul din cele mai importante elemente care fac parte din categoria radioizotopilor naturali. Un radioizotop este un izotop stabil al unui atom,care are timp de injumatatire destul de scurt,si care provoaca cantitati masurabile de particule radioactive care urmeaza sa fie emise.
Uraniul face parte dintre elementele care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fisiona si a elibera energie. Descoperirea fisiunii nucleare si a reactiei în lant au dus la era tehnologiei nucleare.
Uraniul este un metal din seria actinidelor a sistemului periodic al elementelor care are simbolul chimic U și numărul de ordine 92.
Descoperirea, in anul 1789 a uraniului in mineralul plehbendă, ii este acreditată lui Martin Heinrich Klaproth, care a numit noul element după planeta Uranus. Eugène-Melchior Péligot a fost prima persoană care a reușit să izoleze acest metal, iar proprietațile sale radioactive au fost descoperite, in 1896, de Antoine Becquerel. Cercetările lui Enrico Fermi, Otto Hahn și alții, începând din 1934, au condus la folosirea acestuia drept combustibil în industria energiei nucleare și în Little Boy, prima armă nucleară folosită în război.
Uraniul este folosit actualmente drept combustibil nuclear sub forma "Uraniului Metalic" sau a unor compusi chimici.
Uraniul metalic exista sub forma a trei modificatii: , ß, si . Trecerea de la forma la ß are loc cu variatie de volum (anizotropie) la 660-680ºC. Acest lucru este un dezavantaj la folosirea lui in reactoarele nucleare si se prefera inlocuirea cu UO2 sintetizat.
Se gaseste preponderent alaturi de alte actinide in nisip de monacit si in scoarta terestrea (0.00029%) in pehblenda de Uraniu.
Obtinere prin electroliza topiturii de KUF5 sau Na2UF6,
UF6 +3Ca = U+ 3 CaF2
Informatii de baza
Nume: Uraniu
Simbol: U
Numar atomic: 92
Masa atomica: 238.0289 uam
Punctul de topire: 1132.0 °C (1405.15 K, 2069.6 °F)
Punctul de fierbere: 3818.0 °C (4091.15 K, 6904.4 °F)
Numarul de protoni/electroni: 92
Numarul de neutroni: 146
Clasificare: metale rare
Structura cristalina: ortorombic
Densitatea la 293 K: 18.95 g/cm3
Culoare: argintie
Structura atomica:
Numarul de straturi: 7
Primul strat: 2
Al doilea strat: 8
Al treilea strat: 18
Al patrulea strat: 32
Al cincilea strat: 21
Al saselea strat: 9
Al saptelea strat: 2
Izotopi: 11.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Radioizotopi Naturali - Uraniul
- Radioizotopi Naturali - Uraniul.docx
- Radioizotopi Naturali - Uraniul.pptx