Să se Analizeze Posibilitatea Rentabilizării Fluxului Tehnologic al Piesei de Tip Fiting în Atelierele de Tratament Termic

Domeniu: Metalurgie și Siderurgie

Conține 2 fișiere: doc

Pagini : 86 în total

Cuvinte : 17112

Mărime: 5.28MB (arhivat)

Publicat de: Leonidas Tănase

Puncte necesare: 11

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAP. 1. Studiul privind influenţa elementelor de aliere în fontele maleabile p.1
1.1. Prezentarea generală a fontelor albe p.1
1.2. Compoziţia chimică a fontelor maleabile p.6
1.2.1. Generalităţi p.6
1.2.2. Influenţa compoziţiei chimice asupra structurilor şi proprietăţilor fontelor maleabile p.8
1.2.3. Caracteristicile fontelor maleabile p.15
CAP. 2. Studiul introductiv privind atelierele de tratament termic p.19
2.1. Generalităţi p.19
2.2. Tipuri de tratamente termice p.23
2.3. Rolul tratamentelor termice şi transformările structurale ce au loc la maleabilizare p.27
2.4. Tratamentul termic necesar obţinerii fontelor maleabile p.30
2.5 Studiul privind secţiile, atelierele de tratament termic p.36
2.5.1. Clasificarea cuptoarelor. Caracteristici generale p.36
CAP. 3. Calculul sumar al atelierului p.48
CAP. 4. Calculul de dimensionare si verificare a cuptorului de maleabilizare p.50
4.1. Calculul bolţii cuptorului p.50
4.2. Calculul montanţilor încastraţi în fundaţie p.51
CAP. 5. Calculul bilanţului termic p.53
5.1. Bilanţul termic p.53
5.2. Calculul bilanţului termic p.60
CAP. 6. Rentabilitatea procedeului de obţinere a fontei maleabile p.70
CAP. 7. Calculul economic p.72
7.1. Generalitati p.72
7.2. Calculul normei de timp pentru operaţiile de tratament termic p.75
7.3. Calculul normei de timp pentru operaţia de sablare p.79
7.4. Calculul preţului aferent unui fiting p.81
CAP. 8. Norme de tehnica securităţii muncii p.82
BIBLIOGRAFIE

Extras din proiect

CAPITOLUL I

STUDIUL TEORETIC PRIVIND INFLUENŢA ELEMENTELOR DE ALIERE ÎN FONTELE MALEABILE

1.1. PREZENTARE GENERALĂ A FONTELOR MALEABILE

Producţia bunurilor materiale constituie baza existenţei şi dezvoltării societăţii omeneşti, temelia întregii vieţi sociale. Dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii a determinat apariţia diviziunii sociale a muncii a creat condiţiile pentru dezvoltarea producţiei, pentru efectuarea schimbului ale activităţii de produse. Astfel au apărut şi s-au dezvoltat ramurile de producţie care s-au specializat în producerea anumitor bunuri materiale. Economia naţională este formată din totalitatea acestor ramuri de producţie care s-au constituit pe baza specializării în cadrul diviziunii sociale a muncii.

După caracterul muncii utile care se prestează de către societate, economia naţională se împarte în două mari categorii:

a) ramuri ale producţiei bunurilor materiale, în care se desfăşoară o activitate productivă, ce au ca rezultat producerea de valori de întrebuinţare; în aceste ramuri se creează produsul social total şi venitul naţional;

b) ramuri ale deservirii şi administraţiei, în care munca socială desfăşurată este utilă, însă nu este producătoare de valori de întrebuinţare.

Prima ramură a produţiei materiale se înţelege acea activitate a muncii sociale specializate în cadrul diviziuniii sociale a muncii care se desfăşoară într-o formă organizată, având ca rezultat obţinerea de bunuri materiale.

Principalele ramuri ale economiei naţionale, în care sunt create bunuri materiale, sunt:

1) industria

2) construcţiile

3) agricultura

4) silvicultura

5) transporturile (de mărfuri)

6) telecomunicaţiile (în măsura în care servesc producţiei)

7) circulaţia mărfurilor (în măsura în care în cadrul lor se execută operaţii ce reprezintă o continuare a procesului de producţie în sfera circulaţiei: sortarea, ambalarea mărfurilor, etc.)

8) alte ramuri (activitatea editorială, de proiectări, etc).

Industria este cea mai importantă ramură a producţiei materiale. Ea cuprinde extracţia obiectelor muncii din natură şi prelucrarea acestora, precum şi prelucrarea materiilor prime provenite din agricultură. Ca urmare, industria se împarte în două mari grupe de ramuri:

- grupa A, din care fac parte ramurile industriei producătoare de mijloace de producţie;

- grupa B, din care fac parte ramurile industriei producătoare de bunuri de consum.

Alte criterii care stau baza clasificării industriei sunt felul materiei prime folosite în procesul tehnologic de producţie şi natura procesului tehnologic. Astfel industria se clasifică în următoarele ramuri principale:

- industria energiei electrice şi termice

- industria metalurgiei feroase (inclusiv extracţia minereurilor feroase)

- industria metalurgiei neferoase (inclusiv extracţia minereurilor

neferoase)

- industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor

- industria chimică

- industria extractivă a minereurilor nemetalice şi industria produselor de substanţe abrazive

- industria materialelor de construcţii

- industria de exploatare şi prelucrare a lemnului

- industria celulozei şi a hârtiei

- industria sticlei, porţelanului şi faianţei

- industria textilă

- industria confecţiilor

- industria pielăriei, blănăriei şi a încălţămintei

- industria alimentară

- industria săpunurilor şi a cosmeticelor şi alte ramuri ale industriei

La rândul lor, ramurile industriale, datorită adâncirii continue a diviziunii sociale a muncii ca urmare a dezvoltării şi perfecţionării proceselor de producţie se împart în subramuri industriale.

Pentru a avea o viziune de ansamblu a locului pe care îl ocupă turnarea pieselor metalice şi nemetalice în prelucrarea materialelor, vom arăta în cele ce urmează două exemple de organizare a întreprinderilor din cele mai importante ramuri industriale: industria metalurgică şi industria constructoare de maşini.