Pianul

CAPITOLUL I

IMPORTANŢA PREDĂRII PIANULUI COMPLEMENTAR

ŞI CERINŢELE DE CONŢINUT POTRIVIT

PROGRAMEI ŞCOLARE

“Lecţia de pian trebuie să fie pentru elev o zi de profundă bucurie,

evenimentul esenţial care îi luminează săptămâna şi e aşteptată cu nerăbdare.

Ea trebuie să fie un act de credinţă celebrat într-o perfectă comuniune sufletească între profesor şi elev, să fie pentru amândoi o comună sforţare spre lumina unei cunoaşteri mai bune, să fie plină de acea seninătate pe care numai revelaţia frumosului o poate da.”

Alfredo Casella

Muzica, pedagogia , inclusiv cea a pianului, îşi are regulile şi princiipile proprii. Complexitatea studierii ei este judicios gradată în şcolile generale, liceele şi facultăţile de specialitate.

Disciplina pian coplementar coexistă în ansamblul disciplinelor de cultură muzicală cu aceeaşi independenţă pe care o are fiecare disciplină de sine stătătoare, iar pe de altă parte cu aceeaşi strânsă interdependenţă care există între toate disciplinele muzicale, cu aceeaşi importanţă şi acelaşi ţel comun: cunoaşterea, înţelegerea, capacitatea de trăire a fenomenului muzical şi posibilitatea interpretării sensului emoţional şi intelectual al creaţiei muzicale. De-a lungul timpului, mari dascăli, datorită experienţei căpătate în activitatea personală ca profesori, au ajuns la concluzia că o importanţă deosebită o are studiul pianului ca instrument de cultură muzicală.Pentru un muzician, oricare i-ar fi specialitatea, studiul pianului ca instrument de cultură muzicală, are o pondere importantă. Cunoaşterea pianului este necesară pentru viitorii muzicieni , fiindcă le asigură o bază de lucru şi în acelaşi timp le lărgeşte orizontul muzical. El trebuie privit ca o parte absolut necesară a educaţiei pentru asigurarea unui profil muzical complet.

Dintre toate instrumentele muzicale, pianul pare a fi cel mai potrivit mijloc pentru dezvoltarea culturii muzicale , întrucât caracteru său universal îi permite exteriorizarea oriărei invenţiuni melodice, ritmice, armonice sau polifonice. Cu ajutorul pianului poate oricine descifra textul unei întregi partituri orchestrale (reduse pentru pian). Pianul mai are avantajul de a fi un instrument muzical, care nu este nevoit să recurgă la concursul unui alt instrumen ( ca vioara spre exemplu) pentru conturarea unui discurs muzical întreg, deplin, complex. Calităţile arătate au contribuit la faptul că acest minunat instrument a devenit foarte popular, dispunând nu numai de o literatură neegalată cu a altor instrumente, dar şi cu o influenţă decisivă şi asupra evoluţiei muzicale a ultimelor patru secole.

Cele mai vechi piese pentru claviatură datează din sec al XIV-lea. Aceste piese au fost destinate, după cum e firesc, tuturor instrumentelor muzicale prevăzute cu clape; mai ales pentru orgă, singurul instrument apreciat în evul mediu , dar destul de popular şi în epoca următoare. De abia în secolul al XV-lea au început compozitorii să scrie piese special destinate spinetei, virginalului, clavicembalului, clavicordului sau altor tipuri de claviaturi, din care în decursul timpului s-a dezvoltat pianul modern Astfel la începutul secolului al XVIII-lea, piano-forte a fost inventat de florentinul Cristofori. A trebuit să treacă mai mult de o jumătate de secol până când modele mai perfecţionate ale noului instrument au început să fie achiziţionate şi utilizate de muzicieni amatori şi profesionişti.Dar în momentul în care s-a impus, pianul a cucerit treptat viaţa muzicală,astfel încât a devenit suveranul necontestat al scenelor de concert europene