Violoncelul

CAPITOLUL I

JOHANN SEBASTIAN BACH – SUITA NR. 3 PENTRU VIOLONCEL SOLO, ÎN DO MAJOR, B.W.V. 1009

BIOGRAFIA ŞI CREAŢIA COMPOZITORULUI

Johann Sebastian Bach, compozitor german din perioada barocului, ce s-a resimţit în muzică între anii 1600-1750, a fost unul dintre cele mai mari şi mai productive genii din istoria muzicii. Pentru că din punct de vedere muzical aceasta este perioada care pregăteşte era clasicismului, barocul mai este cunoscut şi sub numele de preclasicism.

O dată cu Bach, barocul muzical a atins apogeul. El a preluat tot ceea ce fusese înaintea lui şi a anticipat mult din ceea ce avea să urmeze. Este fără îndoială unul din cei mai cultivaţi muzicieni ai zilelor sale şi unul din marile genii muzicale ale tuturor timpurilor. “Muzica lui Bach este muzică adevărată şi atâta tot. Dacă Bach nu ar fi existat şi ar apărea acum, în mijlocul confuziunii actuale, venirea sa ar fi salutată ca aceea a lui Mesia” (Pablo Casals).

Bach s-a născut pe 21 martie 1685, la Eisenach, în Thurigia, într-o fa-milie de muzicieni, fiind cel mai mic, din cei opt copii ai lui Johann Ambrosius (angajat al orchestrelor din Erfurt şi Eisenach) şi Elisabeth Lammerhirt.

Mama lui Johann Sebastian a murit în 1694, iar tatăl în 1695, aşa că, la 10 ani şi-a pierdut ambii părinţi şi a fost luat în grijă de fratele lui mai mare, Johann Christoph, care era organist în Ohrdruf. Acesta îi va asigura continuitatea climatului muzical de care beneficiase în casa părintească, fiindu-i primul îndrumator în arta compoziţiei şi a cântatului la clavecin.

În 1700, Bach a obţinut un loc în corul bisericii Sfântul Mihail, din Lüneburg. Va acţiona la Arnstadt (1703-1707) şi apoi la Muhlhausen (1707-1708), unde compune trei cantate religioase: „Din adâncuri te chem Doamne”, „Dumnezeu este regele meu”, „Dumnezeu se gândeşte la noi”.

Din vara anului 1708 se mută la Weimar, unde compune primele sale mari lucrări pentru orgă: Orgelbuchlein ( Culgere de 46 de corale şi piese celebre, cum ar fi Toccata şi fuga în re minor sau Pasacaglia şi fuga în do minor) şi pentru clavecin toccate, concerte după Vivaldi, Telleman, A. Marcello.

În 1717 soseşte la Kothen, de data aceasta ca muzician de curte, statut superior vechii funcţii, care deschide o nouă etapă în viaţa sa şi anume căsătoria cu Maria Barbara şi naşterea primilor şapte copii. Aceasta este o perioadă în care îi sunt recunoscute calităţile de instrumentist, improvizaţiile sale pentru clavecin şi orgă, impresionând un auditoriu tot mai rafinat şi mai numeros de la curţile nobiliare. Aici compune Concertele brandenburgice, suite, partite şi sonate pentru orchestră, vioară solo, violoncel solo, concerte pentru vioară, suitele engleze şi franceze, Clavecinul bine temperat, caietul I.