Lentile Progresive

Introducere

Lentilele progresive sunt destinate sa refaca capacitatea presbitului de a vedea clar la toate distantele. Ele trebuie sa respecte functiile fiziologice. Lentilele trebuie sa permita vederea neta intr-un camp vizual corespunzator rotirii ochiului. Imaginile pe fovee trebuie sa fie suficient de nete. Pozitia naturala a corpului si a capului determina rotirea ochilor pentru vedere aproape si departe si zona optima de progresie a puterii. De asemenea, coordonarea naturala a miscarilor ochiului si capului pe orizontala determina campul de vedere in conditii fiziologice si definesc latimea zonei de pe lentila folosita in vederea foveala (uzual sub 150).

Vederea extrafoveolara se refera la perceptia vizuala de catre periferia retinei. In vederea extrafoveolara purtatorul de ochelari nu trebuie sa vada obiectele nete ci sa le localizeze in spatiu, sa le perceapa forma si sa detecteze miscarile lor.

Percepria spatiului si formei este determinata de retina periferica si influentata direct de distributia efectului prismatic indus de suprafata progresiva. Dependenta de orientarea si marimea efectelor prismatice, progresia puterii induce deformari ale imaginilor pe orizontala si verticala ce dauneaza confortului vizual.

Perceptia miscarilor.

Variatia efectului prismatic trebuie sa fie mica, lenta, cand se priveste prin intreaga suprafata a lentilei ca sa se asigure o vedere dinamica confortanta.

Vederea binoculara

Vederea binoculara presupune perceptia simultana de catre ambii ochi. Pentru fuziune optima imaginile realizate pe retinele celor doi ochi trebuie sa se formeze in puncte corespondente si sa aiba caracteristici optice similare. Ochii in mod normal converg cand privirea este indepartata spre un punct apropiat. Ca sa se asigure fuziunea imaginilor in toate directiile liniei de privire, ambele lentile, dreapta si stanga, trebuie sa ofere prisme verticale egale in orice parte a progresiei de putere.

Ca sa stimuleze fusiunea, imaginile pe retinele celor doi ochi trebuie sa fie similare in toate directiile privirii. In acest scop, puterea si astigmatismul indus in punctele corespondente ale lentilelor trebuie sa fie aproximativ egale.

Evolutia lentilelor progresive

Cu toate ca lentilele progresive au cunoscut un succes doar dupa 1960, conceptul este vechi de aproape un secol. Owen Aves, cofondatorul Institutului de Optometrie din Londra, a patentat designul lentilelor progresive in 1907. Datorita naturii celor doua suprafete ale acestei lentile, ea a fost limitata doar la prescriptii sferice. La putin timp dupa, Henry Gowlland a patentat un design imbunatatit al acestui tip de lentila in 1909 si 1914, ce folosea o suprafata posterioara conicoidala pentru a produce puterea aditiei. Estelle Glancy din cadrul Societatii Americane de Optica a patentat unul din primele designuri ce se baza doar pe o singura suprafata de curbura pentru a obtine progresia in 1923.

Cu toate acestea, primele forme de lentile s-au dovedit a fi impracticabile sub forma de prescriptie pentru fabricarea in cantitati mari datorita limitarii date de tehnologia de la acel timp. Primele lentile de succes in Europa, au fost lentilele Varilux Essel ce au fost introduse in 1959, apoi Univis Omnifocal in 1965 au fost cele de care s-au bucurat cel mai mult americanii. Succesul acestor tipuri de lentile a fost nu in mica parte datorat descoperirilor tehnologice in fabricarea suprafetelor asimetrice in productia pe scara mare, adesea bazandu-se pe asamblari de slefuire foarte inteligente. Pornind dupa 1960, lentilele progresive au inceput sa se diversifice o data cu imbunatatirea designurilor. Astazi, aproape jumatate din toate lentilele multifocale care se vand sunt lentile progresive.

Dupa o munca de multi ani, Bernard Maintenaz a materializat ideea de a realiza Societatea de Opticieni care mai apoi a devenit Essel, fuzionand in 1973 cu Societatea Silor numindu-se in final Essilor. Primele lentile progresive vandute de firma Essilor au purtat numele de Varilux. Ele aveau un design simplu bazat pe diverse arcuri de cerc plasate unul sub altul astfel incat sa se obtina vederea pe diverse planuri. Mai apoi au aparut in 1964 lentilele asimetrice ce incercau sa corecteze echilibrul binocular.