Proiectarea unei Hale Industriale

1. MEMORIU DE PREZENTARE

1.1. DESCRIEREA GENERALĂ A HALEI INDUSTRIALE DIN PUNCT DE VEDERE CONSTRUCTIV ŞI FUNCŢIONAL

Prin hale se înţeleg construcţii cu un singur nivel, care închid spaţii mari, întinse. De obicei spaţiul interior al unei hale este limitat de acoperiş şi de pereţii laterali fiind complet liber sau împărţit în mai multe deschideri prin şiruri de stâlpi; pe unele porţiuni pot exista pereţi interiori care compartimentează interiorul. De asemenea, după necesităţi, pot exista la diferite niveluri platforme şi galerii.

1.2. ALCĂTUIREA GENERALĂ A HALELOR INDUSTRIALE

Halele au utilizări foarte diferite. Pot servi ca hale de fabricaţie, magazii, hangare, garaje, etc.. Dimensiunile generale sunt determinate de destinaţia lor, de modul în care se impune să fie rezolvate sistemele interioare de transport şi de modul de rezolvare al luminării, aerisirii, încălzirii şi izolării. Mai pot avea unele influenţe necesitatea de extindere, de adaptare la condiţiile tehnologice viitoare, natura terenului de fundaţii, etc..

Construcţia de hale metalice constituie un sistem spaţial complex format din diferite elemente. Structura metalică a halei poate servi numai pentru susţinerea acoperişului, sau poate să mai susţină şi utilajele de ridicare şi de transport şi alte instalaţii industriale. Diversitatea mare a domeniilor în care se folosesc halele metalice şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească, conduce la tipuri de hale cu forme şi alcătuiri foarte variate. Halele industriale cu forme şi alcătuiri specifice diferitelor ramuri industriale sunt cele mai răspândite.

În alcătuirea structurii metalice a halelor industriale intră în general următoarele părţi:

a) elementele acoperişului, formate din pane, luminatoare, ferme sau grinzi cu secţiune plină, care susţin învelitoarea şi eventual diverse instalaţii şi sisteme de transport;

b) structura de rezistenţă, alcătuită din stâlpi şi ferme, din cadre cu secţiune plină sau din alte combinaţii de elemente astfel legate între ele încât să alcătuiască sisteme portante, în general plane. Unele elemente ale structurii de rezistenţă şi ale acoperişului pot fi comune. Structura de rezistenţă primeşte încărcările ansamblului construcţiei şi le transmite la fundaţii; împreună cu alte elemente asigură rigiditatea necesară halei;

c) contravântuirile elementelor acoperişului şi pereţilor; acestea preiau forţele orizontale pe care le transmit structurii de rezistenţă sau direct la fundaţie; asigură stabilitatea elementelor de rezistenţă şi contribuie la rigidizarea halei;

d) scheletul metalic al pereţilor, alcătuit din stâlpi şi din grinzi orizontale pe care se fixează elementele de închidere ale pereţilor;

e) construcţiile auxiliare, formate din grinzile căilor de rulare ale utilajelor de ridicare şi de transport, din platforme, susţineri, scări, etc., necesare procesului tehnologic.

Fiecare din aceste părţi, de la caz la caz, ajunge la forme, dezvoltări, alcătuiri diferite; pe grupe de construcţii ele se pot însă uniformiza, ceea ce duce la avantaje tehnice şi economice.

1.3. FORMA HALELOR ÎN PLAN ŞI ÎN ELEVAŢIE

În plan halele industriale au în general formă dreptunghiulară sau compusă, prin alăturarea a o serie de dreptunghiuri, după cerinţele tehnologice. Halele cu alte destinaţii (sport, întruniri, expoziţii) capătă de cele mai multe ori alte forme: circulare, ovale, poligonale. Alegerea formei şi dezvoltarea în plan şi în secţiune a halelor industriale sunt influenţate în primul rând de procesul tehnologic.

Din studiul tehnologic rezultă date referitoare la:

- amplasamentul şi gabaritul utilajelor de producţie, de ridicare şi transport ale instalaţiilor din hală şi de sub nivelul pardoselii;

- regimul şi condiţiile de exploatare;

- necesităţile de dezvoltare viitoare prin extinderea halelor şi prin modificarea gabaritelor şi a capacităţii utilajelor;

Intervin apoi elementele de ordin constructiv şi economic:

- rapoarte între dimensiunile generale şi schemele constructive care să ducă la o folosire raţională a spaţiului şi la un consum minim de oţel;

- folosirea unor elemente de construcţie tipizate care uşurează construcţia şi montajul.