Proiectarea unui Dispozitiv de Fixare Folosit în Cazul Strunjirii

CAPITOLUL 1.

PREZENTAREA DISPOZITIVULUI DE FIXARE

A PIESELOR DE TIP „BIELĂ ALCO”.

1.1 GENERALITĂŢI. BIELE.

Bielele sunt cele mai caracteristice piese din clasa „pârghii şi furci”, piese care au una sau mai multe găuri de bază cu axele de simetrie paralele, perpendiculare, sau dispuse sub un unghi oarecare. În afară de aceste găuri bielele mai pot avea găuri de fixare, canale, suprafeţe frontale perpendiculare pe axele de simetrie ale găurilor.

Din punct de vedere constructiv se deosebesc mai multe tipuri de biele:

- bielă cu piciorul şi capul închise – la maşinile cu abur, la motoarele cu ardere internă – la care biela este montată pe arbore pe rulmenţi;

- bielă cu piciorul închis şi capul deschis, fig. 1.1, a – la motoarele cu ardere internă, la compresoare;

- bielă cu piciorul şi capul deschise, la maşini cu abur.

Există şi variante, de exemplu:

- bielă cu capul închis, în formă de ramă, şi piciorul în formă de furcă – la locomotive;

- bielă cu piciorul închis şi capul în formă de furcă, fig.1.1, b;

- bielă cu braţ (de calaj) pe care este articulată o bielă auxiliară – la motoarele cu ardere internă în V;

- bielă cu piciorul în furcă şi cu capul separat de corp – la unele motoare în doi timpi.

Forma piciorului bielei de tip închis depinde de modul de montare şi de dimensiunile bolţului şi ale pistonului. Când bolţul este fix în bielă, există o tăietură care face piciorul elastic şi permite mişcarea bolţului. După montare se rigidizează bolţul în picior prin strângere unui şurub. La bolţul flotant se montează în picior o bucşă sau un rulment cu ace, pentru micşorarea uzurilor şi a pierderilor prin frecare. Ungerea suprafeţelor se face liber sau sub presiune. Ungerea liberă se face cu ajutorul ceţei de ulei din carter, care pătrunde prin jocurile existente dintre bolţ şi bucşă sau prin orificii anume prevăzute în partea superioară a piciorului.

Fig. 1.1 Tipuri constructive de biele

Ungerea sub presiune se realizează printr-un canal făcut în corpul bielei, la partea inferioară a piciorului.

Rigiditatea piciorului se asigură prin realizarea unor raze mari de racordare a piciorului cu corpul. Forma cea mai uzuală a secţiunii corpului bielei este în I, având avantajul unei bune rezistenţe la flambaj în planul de oscilaţie şi o greutate relativ redusă (forţe de inerţie mici). Se folosesc şi secţiuni circulare sau inelare, primele au avantajul unui preţ de cost redus.

Bielele cu cap de tip închis au capul secţionat după un plan normal, la 450 sau la 300.

Capacul bielei este fixat de cap cu buloane, şuruburi sau pene, pentru rigidizarea capacului se prevăd umeri de îmbinare, zimţi, ştifturi de fixare etc.

Biela se montează pe arbore, pe cuzineţi sau pe rulmenţi, cuzineţii sunt formaţi din două straturi: unul de rezistenţă (bandă de oţel) şi unul de frecare (materiale cu bune calităţi antifricţiune).

Pentru reducerea greutăţii bielei capacul se nervurează, capul este racordat la corp cu raze mari.

Cuzineţii se montează cu strângere şi se asigură împotriva rotirii.

Materialul din care se execută biela trebuie să posede o rezistenţă ridicată la oboseală şi la şoc şi o greutate specifică redusă, bielele se fabrică din oţeluri carbon: OLC 45, OLC 60 sau oţeluri aliate cu Cr, Mn, Mo, Ni, V. Acestea din urmă permit lustruirea sau ecruisarea bielei în vederea ridicării rezistenţei la oboseală.

1.2 FUNCŢIONAREA DISPOZITIVULUI DE FIXARE A PIESELOR DE TIP – „BIELĂ ALCO”.

Dispozitivul se foloseşte în cazul strunjirii pieselor de tip – bielă ALCO – şi se prezintă în figura 1.2.