Reductor conic cu dinți drepți

I.MEMORIU TEHNIC

Disciplina Organe de maşini studiază elementele care intră în construcţia maşinilor din punct de vedere al construcţiei, calculului şi proiectării.

Organele de maşini sunt piese sau grupuri de piese care formează părţile componente ale unor maşini, ele putând fi calculate şi proiectate separat de restul ansamblului. În cadrul unei maşini sau al unui agregat, organele de maşini sunt grupate în ansambluri care au anumite roluri funcţionale, de exemplu cutia de viteză de la un automobil.

1.1 TRANSMISII MECANICE, REDUCTOARE DE TURAŢIE. GENERALITĂŢI

Transmisiile mecanice dintre motor şi maşina de lucru, măresc sau micşorează

viteza, respectiv momentul transmis, protejează organele maşinii motoare contra suprasarcinilor. Reductoarele pot fi cu una, două sau mai multe trepte de reducere, constructive, fie ca subansamble izolate, fie ca făcând parte din ansamblul unei maşini.

În funcţie de poziţiile relative ale arborelui motor şi condus, reductoarele, sunt de mai multe feluri:

• cu roţi dinţate cilindrice;

• cu roţi dinţate conice;

• cu combinaţii de roţi dinţate conice sau angrenaje melcate cu roţi dinţate cilindrice.

Reductoarele cu roţi dinţate au o largă utilizare datorită avantajelor pe care le prezintă:

• raportul de transmitere constant;

• gabarit redus;

• randament ridicat;

• posibilitatea de realizare a unor transmisii de la câţiva newtoni la încărcări foarte mari;

• întreţinere simplă şi ieftină.

Reductoarele de uz general au un singur lanţ cinematic, deci un raport de transmisie mic şi o carcasă independentă şi închisă. Elementele principale ale unui reductor, indiferent de tip sunt următoarele: carcasa (corp + capac), angrenajele, arborii, lagărele şi elemente auxiliare. Carcasele se execută în general din fontă prin turnare, după care se prelucrează prin aşchiere pe maşini-unelte. Metoda conduce la micşorarea consumului de material şi manoperă. Carcasa este prevăzută cu nervuri care au scopul de a mării rigiditatea ansamblului, de a reduce zgomotul şi vibraţiile şi măresc suprafaţa efectivă de răcire a reductorului.

Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă corectă a arborilor (prin intermediul lagărelor) şi roţilor dinţate servind ca şi baie de ulei. Carcasa se compune din două părţi: corp şi capac protejând angrenajului faţă de mediul exterior.

Carcasele reductoarelor trebuie să îndeplinească următoarele funcţii :

• să asigure preluarea sarcinilor ce apar în timpul funcţionării;

• să asigure închiderea liniilor de forţă prin fundaţie;

• să protejeze angrenajele contra unor factori externi;

• să păstreze lubrifiantul necesar pentru ungerea angrenajelor;

• să asigure transmiterea căldurii spre exterior.

1.2 PREZENTAREA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE ALESE DIN PUNCT DE VEDERE CONSTRUCTIV, FUNCŢTIONAL, TEHNOLOGIC.

Reductoarele cu o singură treaptă de reducere se pot împărţi în următoarele tipuri de bază, în funcţie de tipul angrenajului: cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi, cu roţi conice şi angrenaje melc-roată melcată.

Angrenajul conic.

Transmiterea mişcărilor şi a sarcinii între doua axe concurente care se intersectează sub un anumit unghi oarecare se poate realiza cu ajutorul roţiilor dinţate conice cu dinţi drepţi sau înclinaţi.

Analogie cu angrenajele cilindrice, unde suprafaţa de rostogolire este un cilindru, suprafaţa de rostogolire a angrenajelor conice cu dinţi drepţi este un con.

Flancurile dinţilor roţilor dinţate conice se realizează asemănător cu flancurile dinţilor rotilor dinţate cilindrice. Profilarea roţiilor dinţate se face pe conul frontal exterior a cărui axă coincide cu axa roţiilor de prelucrat, iar generatoarea acestuia este perpendiculară pe generatoarea conului de rostogolire.

Reductoarele cu roţi dinţate conice cu arborii aşezaţi în plan orizontal se pun două probleme importante şi anume:

- asigurarea posibilităţii de reglare a jocului din rulmenţii arborelui pe care este montat pinionul;

- asigurarea posibilităţii de reglare a jocului dintre flancurile dinţilor.