Reductor de turație cilindro melcat

Cap. 1 Intoducere

1.1 Consideraţii generale

Transmisiile mecanice dintre motor şi maşina de lucru măresc sau micşorează viteza respectiv momentul de torsiune transmis; modifică traiectoria sau caracterul mişcării; moduifică sensul sau planul de mişcare, reglează şi modifică continuu viteza, sumează mişcarea şi momentele de transmis pe la mai multe mortoare sau distribuie miăşcarea la mai multe maşini sau organe de lucru; protejează organele de maşini motoare contra suprasarcinilor.

Transmisiile mecanice prin angrenare (roţi dinţate) cu raport de transmitere constant montate în carcase închise se numesc reductoare de turaţie când reduc turatia (i>1) şi amlificatoare când măresc turaţia (i<1).

Când acestea permit variaţie de viteze în trepte se numesc cutii de viteze.

Reductoarele fac parte din marea categorie a transmisiilor mecanice şi servesc la micşorarea turaţiei şi creşterea momentului de torsiune. Ele pot fi cu una sau mai multe trepte de reducere.

După tipul angrenajelor componentele reductorului pot fi:

- cu roţi dinţate cilindrice;

- cu roţi dinţate conice;

- cu roţi dinţate elicoidale;

- cu roţi dinţate pseudoconice;

- cu roţi dinţate melcate;

- combinaţii ale acestora.

Elementele principale ale unui reductor de turaţie indiferent de tip sunt următoarele:

- carcasă (corp şi capac);

- angrenajele;

- arborii şi lagarele.

Carcasa se execută de obicei din fontă prin turnare. Este prevăzută cu nervuri care au următoarele scopuri:

- măreşte rigiditatea ansamblului;

- reduc zgomotul şi vibraţiile;

- măreşte suprafaţa de răcire a reductorului.

La reductoare de domensiune mari netipizate se utilizează cusucces carcase sudate.

Carcasele trebuie să asigure poziţii relative crecte a arborilor prin intermediul lagărelor şi roţilor dinţate servind şi ca baie de ulei.

În planul de separaţie corpul şi capacul reductorului se prelucrează şi se acoperă inainte de asamblare cu lacuri, vopsele, sticlă solubilă. Suprafaţa de separaţie corp-capac poate fi prevăzută cu canale de ungere care să împiedice ieşire lubrifiantului în afară şi să ghideze spre lagăre.

Corpul reductorului este prevăzut la partea inferioara cu un dop de golire a uleiului uzat după rodaj sau după timpul normal de utilizare. De asemenea mai este prevăzut cu un indicator al nivelului de ulei.

Capacul reductorului are prevăzut în partea superioară un orificiu de vizitare acoperit cu un capac metalic sau transparent. Prin capacul de vizitare se urmăreşte periodic starea angrenajelor şi se introduce lubrifiant in reductor.

Carcasa compusă din corp şi capac se asamblează prin şuruburi şi se centrează cu ajutorul unor ştifturi cilindrice sau conice.

În dreptul lagărelor sunt prevăzute capace care se pot monta prin fixare cu şuruburi pe carcasă sau în nişte locaşuri prevăzute anume în pereţii carcasei.

Angrenajele constituie partea funcţională principală a unui reductor. Cele mai frecvente utilizate in construcţia de reductoare sunt:

- cilindrice:

- cu dinţi drepţi;

- cu dinţi înclinaţi;

- cu dinţi in V;

- conice:

- cu dinţi drepţi;

- cu dinţi înclinaţi;

- cu dinţi curbi;

- melc - roată melcată.

În funcţie de cerinţlele locului de utilizare se va alege angrenajele sau combineţi de angrenaje care să intrunească cele mai multe avantaje.

La rerductoarele cu mai multe trepte se impune împărţirea raţionlală a raportului de transmitere pe fiecare treaptă în vederea obţinerii unor condiţii de gabarit optimr şi ungere satisfăcătoare a tuturor treptelor.

Arborii pe care sunt fixate angrenajele sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi astfel încât să aibă o rigiditate mare care este foarte importantă în funcţionare şi asigură o construcţie compactă a reductorului.

Orice reductor are un arbore de intrare şi un arbore de ieşire. La reductoarele cu mai multe trepte există şi arbori intermediari. Arborii pot fi verticali sau orizontali în funcţie de tipul şi poziţia relativă a angrenajelor, locul de utilizare a reductorului.

Există construcţii de reductoare cu două capete de cuplare la ieşire sau cu iesire pe arborii intermediari.

Lagărele sunt în marea majoritate a cazurilor cu rulmenţi. Tipul şi mărimea rulmenţilor vor fi în funcţie de valoarea şi sensul forţelor ce solicită arborele precum şi de tipul construcţiei alese.

În afară de aceste elemente principale orice reductor mai are o serie de elemente auxiliare strict necesare pentru buna funcţionare a reductorului:

- elemente de etanşare;

- elemente pentru măsurarea şi controlul nivelulu de ulei din baie (joje, vizoare etc.);

- elemente pentru deplasarea şi transportul reductorului (inele de ridicat, umeri de ridicat);

- elemente pentru fixarea şi poziţia rulmenţilor şi roţilor dinţate pe arbori şi în carcase;

- aerisitoare pentru a se evita crearea unei suprapresiuni în interiorul reductorului.

Ungerea reductorului de uz general se face cu ulei. Metoda de ungere se alege de obicei în fucţie de viteza periferică a roţilor dinţate. Pentru viteze periferica pănă la (12...15) m/s ungerea angrenajelor se face prin barbotare. La angrenajele cilindrice nivelul uleiului trebuie să treacă peste dinţi cu 0,75 din înălţimea lor dar nu mai puţin de 10 mm.

Roţile cu turaţie mică de pe treapta a doua sau a treia se pot scufunda pana la 1/3 din diametrul exterior al lor. La angrenajele conice roata mare va fi scufundată în ulei pe toate înălţimea dintelui cel puţin (limita maximă de scufundare este de 1/3 din diametrul exterior al roţii).

Melcul se recomandă a fi scufundat în ulei pe o înălţime de 2,3 până la 4 din modulul axial. Daca roata melcată fiind cea care se află în ulei va avea aceleaşi refomandări ca la cele cilindrice, rulmenţii se ung de obicei prin barbotarea uleiului de către roaţile dinţate.

La viteze sub 4 m/s rulmenţii se vor unge cu unsori consistente prevăzându-se asfel pătrunderea produselor de uzură în ruilmenţi.

Elemente pentru etanşare utilizate frecvent în construcţia reductoarelor sunt manşete de etanşare.

Dispozitivele de ungere se realizează folosind diverse construcţii ca:

- canale de ungere;

- ungătoare;

- roţi de ungere;

- inele de ungere;

cu scopul conducerii lubrifiantului la locul de ungere.