Sisteme hidraulice utilizate la mașinile de rectificat

II. GENERALITATI

Rectificarea este un procedeu de prelucrare prin aschiere care consta in detesarea de pe suprafata de prelucrat aunor aschii subtiri cu ajutorul unor scule abrasive.

Masinile de rectificat sunt destinate prelucrarii unor suprafete de inalta precizie dimensionala si de forma si de o rigozitate scazuta, rectificarea constituind in majoritatea cazurilor operatia finala de prelucrare. Rectificarea constituie in acelasi timp procedeul cel mai raspandit de prelucrare a materialelor dure sau durificate termic su termochimic.

Realizarea unor supafete rectificate de inalta precizie si de o calitate superioara impune mainilor de rectificat o rigiditate ridicata, o precizie inalta a lagarelor si ghidajelor si un mers linistit, fara trepidati sau socuri.

Dupa forma geometrica a suprafetei de prelucrat masinile de rectificat se pot clasifica dupa cum urmeaza:

1. masini de rectifiact plan:

a) masini de rectificat plan orizontale cu masa dreptunghiulara;

b) masini de rectificat plan verticale cu masa dreptunghiulara;

c) masini de rectificat plan longitudinale;

d) masini de rectificat plan orizontale cu masa rotativa cu ax orizontal sau vertical;

e) masini de rectificat plan verticale cu masa otativa cu ax vertical.

2. masini de rectificat rotund:

a) masini de rectificat rotund exterior cu varfuri;

b) masini de rectificat rotund interior;

c) masini de rectificat fara varfuri exterior si interior.

3. masini de rectificat speciale:

a) masini de rectificat filete;

b) masini de rectificat profiluri;

c) masini de rectificat gauri de centrare;

d) masini de rectificat arbori cotiti;

e) masini de rectificat arbori canelati;

f) masini de rectificat arbori cu cane;

g) masini de acsutit scule.

Actionarea masinilor-unelta poate fi:

-electromecanica

-pneumatica

-hidraulica

-mixta

Discurile masini de rectificat si corpurile abrasive se caracterizeaza prin natura materialului abraziv, granulatie, natura liantului, duritate, structura, precun si prin forme si dimensiuni.

Materialul abraziv si alege in functie de materialul pieselor de prelucrat:

- electrocorindon normal- pentru otel, fonta maleabila si bronz dur;

- electrocorindon mobil- pentru finisarea pieselor de otel;

- carbura de siliciu neagra- pentru rectificarea materialelor casantea (fonta) si a materialelor de rezistenta mica (bronz moale, alama, aluminiu, materiale nemetalice);

- carbura de siliciu verde- pentru rectificarea si ascutirea sculelor cu placute din carburi metalice;

- diamante tehnic- pentru rectificari speciale.

Operatii de rectificare

III. Aspecte teoretice privind actionarile hidraulice a

masinilor-unelte

III.1 Consideratii generale

Avantajele actionarii hidraulice:

- comandabilitate si reglabilitate;

- capacitate deosebita de a fi utilizata in automatica si robotica;

- comportare optima in timp;

- densitate mare de energie;

- protectie simpla fata de suprasarcini;

- control facil al fortelor si momentelor;

- caldura dezvoltata este transportata de insasi fluidul utilizat.

Dezavantajele actionarii hidraulice:

- pierderi relatv mari de caldura;

- dependenta mare a vasczitatii cu temperature;

- compresibilitatea fluidelor;

- sensibilitate mare fata de impuritatile din fluid;

- durbilitate limitata a componentilor solicitati.

III.2 Notiuni privind parametrii care caracterizeaza sistemele hidraulice autonte

Notiunea de sistem hidraulic automat se refera la orice dispozitiv, element sau combinatie de elemente, a caror iesire corespunde unor semnale de intrare date. Sistemele automate pot fi clasificate in doua tipuri generale: acela in care se folosesc semale de reactie ale iesirii (sisteme de reglr automata) si acela in care nu se foloseste nici un fel de reactie (sisteme de comanda numerica).

Performantele functionale ale sistemelor hidraulice de reglare automata sunt: precizia (cu derivatele sale: sensibilitatea, alunecarea sub sarcina si rigiditatea), stabilitatea, calitatea regimului tranzitoriu si capacittea de urmarire (cu derivate sa promptitudinea).

Precizia se defineste ca inverse abaterilor pe care le inregistreaza marimea de iesire fata de valoarea ei teoretica dupa trecerea unui timp sufficient de la stationarea marimii de intrare sau perturbatiei.

Stabilitatea se defineste prin capacitatea sistemului de a reveni intr-o situatie de funtionare stationara, dup ace marimea de intrare sau perturbatia au incetat sa mai varieza.