Tehnologii de fabricație

1.STABILIREA SI/SAU ANALIZA ROLULUI FUNCTIONAL AL PIESEI

Cunoașterea rolului funcțional al piesei este prima etapa in proiectarea oricărui proces tehnologic de realizare a piesei respective. Rolul funcțional al unei piese este dat de rolul funcțional al fiecărei suprafețe ce delimitează piesa in spațiu, de aceea in primul rând se stabilește rolul funcțional al fiecărei suprafețe.

Metoda folosita pentru stabilirea rolului funcțional posibil sau pentru proiectarea unei piese care sa îndeplinească un anumit rol funcțional impus poarta numele de „ metoda de analiza morfofuncționala a suprafețelor ”. In cazul piesei Cuplaj” se parcurg următoarele etape:

1.2 Descompunerea piesei in suprafețele cele mai simple ce delimitează piesa in spațiu.

Suprafețele se împart din punctul de vedere al rolului lor funcțional in: suprafețe de asamblare, suprafețe funcționale, suprafețe tehnologice, suprafețe auxiliare (de legătura).

1.3 Notarea tuturor suprafețelor ce delimitează piesa in spațiu.

In cazul piesei „Cuplaj” s-a făcut descompunerea si notarea suprafețelor ca in ANEXA 1, rezultând S1 S31 suprafețe.

1.4 Analizarea fiecărei suprafețe ce mărginește piesa in spațiu.

Se face o analiza a fiecărei suprafețe din următoarele puncte de vedere: forma geometrica a suprafeței, dimensiunile de gabarit, precizia dimensionala, precizia de forma, precizia de poziție, rugozitatea si unele caracteristici funcționale sau de exploatare trecute pe desenul de execuție. Așa cum se vede din figura 1 piesa este mărginita in spațiu de 31suprafețe, majoritatea fiind suprafețe cilindrice si plane.

Pentru a-si îndeplini rolul funcțional, cuplajul este delimitat de 31 suprafețe in spațiu, cu diferite roluri. Pentru a permite prelucrarea ușoara, cuplajul este prevăzut cu suprafețe tehnologice, cu suprafețe care permit prelucrarea tuturor suprafețelor numite si baze tehnologice.Pentru a permite o asamblare ușoara si a evita unele accidente de munca cuplajul este prevăzut cu teșituri.

1.5 Întocmirea unui graf „ suprafețe- caracteristici”

Se întocmește un graf „suprafețe-caracteristici” din care sa rezulte rolul funcțional al fiecare suprafețe. Graful întocmit arata ca in tabelul 1. In stabilirea rolului funcțional al fiecărei suprafețe tine cont de toate elementele ce caracterizează o suprafața (forma, mărimea, precizia dimensionala, precizia de forma, precizia de poziție, gradul de netezime, anumite proprietari funcționale sau tehnologice ). Din acest tabel rezulta care sunt suprafețele funcționale, tehnologice, de asamblare, sau auxiliare.

1.6. Stabilirea rolului funcțional posibil al piesei.

Stabilirea rolului funcțional posibil al piesei, se face in urma analizei de corelație a diferitelor tipuri de suprafețe obținute in graful suprafețe-caracteristici.

-suprafete functionale: S1, S3,S6, S7 S8, S9, S10, S11, S12, S14, S24, S26.

-suprafete tehnologice: S2, S4, S5, S13, S15, S16, S17,S18,S19,S20, S21,S22,S23,S25, S27, S28, S29, S30,S31,

2 .ALEGEREA PROCEDEULUI DE SEMIFABRICARE

Calitatea materialului folosit la realizarea piesei,impreuna cu conceptia de proiectare si tehnologia de fabricatie,determina nivelul performantelor tehnico-economice pe care piesa le poate atinge.

Alegerea unui material optim pentru piesa este o problema complexa ce trebuie rezolvata de proiectant.Se alege acel material care indeplineste cerintele minime de rezistenta si durabilitate ale piesei in conditiile unui pret de cost minim si a unei fiabilitati sporite.

Etapele parcurse:

5.2.1.Stabilirea rolului functional al piesei si a conditiilor economice de functionare ale acesteia.

Stabilirea rolului functional al piesei si a conditiilor economice de functionare ale acesteia se face folosind metoda de analiza morfofunctionala a suprafetelor.

2.2.Determinarea si stabilirea factorilor analitici ai problemei alegerii materialului optim,ce se face luand in considerare intregul ansamblu de proprietati functionale (fizice,chimice,mecanice,electrice, magnetice, optice, nucleare si estetice) ,proprietati tehnologice (turnabilitatea,deformabilitatea, uzinabilitatea,sudabilitatea si calibilitatea) si proprietati economice (pretul de cost,consumul de energie,de materie prima,poluarea etc).

2.3.Descompunerea factorilor analitici in elemente primare se face tinand cont de conditiile rezultate la 2.1. si 2.2.

In cazul “cuplajului dublu dintat”,se iau in considerare cel putin proprietatile:

Conductibilitatea termica,temperatura de topire,duritatea,rezistenta la coroziune, elasticitatea, plasticitatea,tenacitatea,rezistenta la rupere,rezistenta la oboseala,turnabilitatea,deformabilitatea , uzinabilitatea,pretul de cost.

2.4.Aprecierea cantitativa a factorilor analitici :

Se face folosind un anumit sistem de notare,in functie de valoarea fiecarei proprietati k ,acordandu-se o nota tk.Se alege sistemul de notare ce acorda note de la 1 la 3 cu indicatiile din tabelul 2.1.

Tabel 2.1..Gama de variatie a proprietătilor analizate