Amenajarea unei Clase de Elevi

1. Notiuni generale despre ergonomie.

Psihologul englez Murrel propune denumirea de ergonomie ( etimologia de la grecescul: “ergon”= putere, muncă, fortă si “nomos” =stiintă, teorie, lege, regulă,descriere).

Ergonomia a apărut ca o necesitate a cresterii eficientei activitătii umane în conditiile dezvoltării economice si sociale ale omenirii.

Ergonomia este o stiintă interdisciplinară care studiază relatiile dintre om, masină si mediul de munca în perspectiva identificării căilor de îmbunătătire a metodelor, mijloacelor si ambiantei muncii în concordantă cu posibilitătile omului, cu trăsăturile multidimensionale ale fiintei sale.

Ergonomia are legi si principii proprii pe baza cărora se stabilesc conditii de solicitarea a omului în procesul muncii în scopul valorificarii optime a potentialului uman.

În ergonomie, eficienta maximă a muncii se realizează prin adaptarea acestuia la om, prin armonizarea solicitărilor la care este supus omul cu posibilitatile sale.

Efectele ergonomiei:

- cresterea eficientei utilizării mijloacelor de productie;

- mentinerea la un nivel ridicat a capacitatii de munca a personalului muncitor;

Prin conditii bune de muncă se întelege:

- o motivatie bună materială;

- o motivatie bună emotională;

- un microclimat de muncă sănătos;

- existenta unui colectiv sociabil între salariati;

- existenta unor traditii pentru angajati în: recunoasterea performanselor, dezvoltarea carierei, păstrarea sănătătii.

Din analiza sarcinilor sau operatilor care se executa la locul de munca rezultă:

Cerinte fată de om:

a. starea de sănătate;

b. caracteristici psiho-fiziologice;

c. dimensiunile antropometrice ale organismului uman;

d. pregătirea profesională;

e. aptitudini, cunostinte, atitudini si experientă.

Omul, pentru utilizarea ratională a capacitătii de munca solicita conditii ca:

a. metode de muncă;

b. mijloace de productie;

c. ambianta în care se desfăsoară munca;

d. factori care influentează gradul de oboseala sau starea sa de sănătate;

e. durata schimbului;

f. dimensionarea si locul perioadei de odihnă.

Satisfacerea acestor conditii implică cresterea productivitătii, în conditii de efort minim din partea omului.

Măsurile de reducere a stresului se referă la:

- planificarea strategică a resurselor umane;

- definirea corectă a tuturor posturilor, evaluarea corectă a acestora;

- pregătirea profesională si dezvoltarea carierei angajatului;

- programe si metode de integrare profesională;

- recompensarea personalului;

- disciplina muncii;

- protectia si securitatea muncii;

- relatiile cu sindicatele;

- eliminarea conflictelor;

- transparenta deciziilor;

- implicarea salariatilor în activitatea decizională.

2. Cauzele oboselii elevilor.

Oboseala este un fenomen general de apărare care se întalneste la toate fiinţele vii si în toate ţesuturile acestora; ea e caracterizată prin scăderea sau pierderea excitabilităţii ţesutului sau organului în care se face simţită.

Organismul tânăr resimte o mai mare nevoie de somn decât cel adult, numărul orelor de somn fiind cu atât mai crescut cu cât vârsta este mai mică. Astfel, scolarii mici au nevoie de 11-12 ore de somn, scolarii mai mari de 10-11 ore, iar adolescentii de 9 ore pe zi, fată de 8 ore la vârsta adultă.

Cea mai importantă formă de ordinal este somnul în timpul noptii, iar pentru asigurarea totalului de ore de somn, elevii mai mici trebuie sa doarmă si 1-2 ore în timpul perioadei de ordinal de după-amiază.

Odihna în vacantă permite refacerea capacitătii de lucru, schimbarea climatului având în aceasta perioadă un efect de stimulare a proceselor de refacere.

Factorii si cauzele generatoare de suprasolicitare si în consecintă de oboseală pot fi structurati în functie de următoarele instante: elevul însusi, cadrele didactice, cadrul organizatoric si administrativ al scolii, mediul socio-familial al elevului.