Aspecte Metodologice ale Însușirii Categoriilor Gramaticale de Gen și Număr ale Substantivului la Elevii din Învățământul Primar

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE

I.1. Importanta studierii limbii române în ciclul primar

Limba româna reprezinta în esenta continuarea limbii latine vorbite neîntrerupt pe teritoriul patriei noastre de la cucerirea Daciei de romani si pâna azi. Formându-se si dezvoltându-se în chiar procesul formarii si dezvoltarii poporului – deci odata cu el – limba este expresia istoriei si a înaltelor lui însusiri. Factor de afirmare si unificare, limba a fost pentru poporul nostru si una din fortele care l-au ajutat sa urce treptele tot mai înalte ale civilizatiei si culturii, material de pret în care si-a durat unele dintre cele mai valoroase creatii artistice.

Stapânirea temeinica si folosirea corecta si precisa a limbii române constituie nu numai o necesitate (caci ea înlesneste tuturor cetatenilor tarii participarea la activitatea si viata sociala, accesul la cultura), dar si o datorie pentru toti cei ce contribuie la faurirea – în continuare – a istoriei poporului, limba fiind – asa cum se stie – una dintre caracteristicile esentiale, definitorii ale acesteia.

Ca limba materna se însuseste spontan din primii ani de viata, în cadrul convietuirii sociale, în relatiile dintre copii si adulti, practica reprezentând – prin urmare –faza initiala a învatarii limbii.

Ulterior, perfectionarea folosirii ei se realizeaza prin contributii numeroase si variate, dintre care cea mai substantiala si mai eficienta este aceea a scolii.

Aici, limba – îndeplinindu-si functia de instrument de cunoastere si mijloc de comunicare – slujeste la transmiterea si însusirea cunostintelor teoretice si practice din domeniul diverselor discipline, ca si la exercitarea influentelor educative, deci la formarea profilului moral, la plamadirea si modelarea tinerelor generatii. Prin implicarea sa în întregul proces instructiv-educativ, limba vorbita de copii la intrarea lor în scoala se îmbogateste si se mladiaza considerabil, îsi sporeste capacitatea de a exprima adecvat orice continut de idei, capata vigoare, suplete si expresivitate, copiii devenind tot mai constienti de valoarea functiilor ei.

Daca la obtinerea acestor rezultate contribuie toate obiectele de învatamânt, aportul cel mai de seama se datoreaza însusi studierii limbii (gramaticii).

Limba româna constituie principalul obiect de studiu în învatamântul nostru obligatoriu. Studiul limbii române are o importanta cu totul deosebita în formarea multilaterala a tineretului scolar. Fara însusirea corespunzatoare a limbii române nu poate fi conceputa evolutia intelectuala viitoare a scolarilor, pregatirea lor corespunzatoare la celelalte obiecte de învatamânt. De aceea, limba româna este situata la loc de frunte în rândul obiectelor incluse în planul de învatamânt al scolii.

În ciclul primar, importanta limbii române ca obiect de învatamânt capata

dimensiuni noi, determinate de faptul ca acest obiect urmareste atât cultivarea

limbajului oral si scris al elevilor, cunoasterea si folosirea corecta a limbii române, limba materna, cât si învatarea unora din tehnicile de baza ale activitatii intelectuale cum sunt cititul, scrisul si exprimarea corecta.

Aceste tehnici sau instrumente ale muncii intelectuale asigura dezvoltarea si perfectionarea limbajului, precum si succesul în întreaga evolutie viitoare a scolarilor. La vârsta scolara mica, limba se învata cu o mare usurinta, curiozitatea copiilor fata de latura ei sonora fiind probabil impulsul interior

care-i determina spre o însusire aproape ludica a ei. De multe ori, copilul, jucându-se, creeaza cuvinte, iar creatia lui este conforma cu spiritul limbii lui materne.

Aceasta atitudine fata de limba constituie un cadru favorabil pentru actiunea învatatorului, care trebuie sa îi vina în întâmpinare, prin atitudinea si activitatea sa didactica, în acest sens, învatatorul trebuie sa dobândeasca trei calitati: pretuire fata de limba materna, cunostinte lingvistice temeinice, placere si maiestrie în predarea ei.

Prin convergenta acestora, învatatorul îl poate face pe copil sa perceapa obiectul Limba româna ca esenta învatamântului.

Formulând functiile si obiectivele principale ale limbii române ca obiect de învatamânt în ciclul primar, se cuvine sa fie amintita, în primul rând, tocmai functia sa instrumentala. Ca aceasta este functia cea mai importanta a limbii române o dovedeste faptul ca aproape jumatate din numarul total de ore din planul de învatamânt al clasei este alocat în scopul realizarii ei.

În clasele urmatoare ale ciclului primar, chiar daca numarul de ore destinat studiului limbii române este mai mic, el se mentine la aproximativ o treime din totalul orelor cuprinse în planul de învatamânt al claselor I - IV, iar un obiectiv de seama ramâne perfectionarea tehnicilor de munca intelectuala.

Functia instrumentala a limbii române se realizeaza cu succes pe fondul dobândirii de catre elevi a unor cunostinte care sunt implicate în însesi tehnicile muncii intelectuale.

Ciclul primar nu are rolul doar de „alfabetizare” a copiilor. Chiar acest proces al alfabetizarii are la baza unele cunostinte care asigura constientizarea învatarii cititului si a scrisului. Pe lânga aceste cunostinte, elevii patrund în mod sistematic, înca din clasa I, la toate activitatile de limba româna, în una din tainele cunoasterii realitatii înconjuratoare. De aceea, o alta functie a limbii române, în ciclul primar, o constituie functia informationala.

Atât functia instrumentala, cât si cea informationala se realizeaza cu rezultate optime numai în conditiile unei sustinute solicitari si exersari a capacitatilor intelectuale ale elevilor.