Atitudinea față de copil în perspectiva armonizării legislative cu Uniunea Europeană

INTRODUCERE

Exista pretutindeni copii lipsiti de caldura si dragostea caminului, copii maltratati si neglijati, copii care muncesc din greu pentru a supravietui - într-un cuvânt copii fara copilarie.

Plasarea copilului în centrul preocuparilor unei societati trebuie sa constituie o proprietate a tuturor factorilor implicati si responsabili cu protectia lui.

Daca vom intelege copilul ca o persoana care are nevoie de respect, de dragoste, îndrumare si sprijin, vom putea vorbi de o reala respectare a drepturilor lui si de asigurarea unei protectii corespunzatoare.

Conventia Drepturilor Copilului, atrage înca de la început, atentia asupra vulnerabilitatii copiilor care au nevoie de conditii speciale de îngrijire si protectie, punând un accent deosebit pe responsabilitatea familiei.

Astazi se manifesta o atentie crescuta fata de copiii abuzati si neglijati chiar în casele lor si de propria lor familie. Aceasta preocupare pentru problema copilului abuzat si neglijat este o preocupare recenta in România.

Conform Conventiei Natiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, este dreptul fiecarui copil sa fie protejat împotriva oricarei forme de abuz. Rareori copiii abuzati au sansa de a cere ajutor, fiind lasati sa se apere singuri. De aceea, este extrem de important ca autoritatile si serviciile sociale sa se implice în identificarea si monitorizarea copiilor abuzati, neglijati si acolo unde este necesar, sa intervina pentru protejarea lor. În lipsa acestei implicari, abuzul poate avea consecinte dezastruoase asupra copilului.

Declaratia Drepturilor Copilului, elaborata de ONU în 1959, atrage atentia membrilor Organizatiei Natiunilor Unite ca toti copiii, indiferent de rasa, culoare, sex si nationalitate, fara nici un fel de discriminare, au dreptul la protectie sociala si la asigurarea posibilitatilor pentru dezvoltarea sanatoasa, îndeplinindu-se nevoile de dragoste, întelegere, atmosfera si de securitate.

Statele semnatare ale Conventiei Drepturilor Copilului si-au asumat obligatia de a lua toate dispozitiile legislative, administrative, sociale si educative menite sa confere o protectie efectiva, dar, in egala masura, sa le traduca în programe sociale care sa ofere un suport real copilului si celor în grija carora se afla.

"Pentru a respecta drepturile copilului nu e de ajuns sa semnezi documente internationale, ci trebuie sa stii si sa întelegi nevoile copilului si efectul pe timp îndelungat al satisfacerii sau al neglijarii lor. Toate drepturile copilului nu sunt altceva decât nevoi întelese si recunoscute de catre societati preocupate de un viitor mai bun" ( A. Muntean - Raport, p.31).

Desi România a fost printre primele state ce a ratificat Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, situatia privind abuzul copilului este confuza, cazul legislativ lipseste, si nu este definita clar notiunea de abuz, nici chiar in rândul specialistilor. Din pacate, în scoli, în institutii, în familie, sunt prezente toate formele de abuz ( fizic, emotional, sexual).