Comunicarea între studenții de anul 1

1. Introducere

În natură şi societate comunicarea există atât la nivelul sistemelor, cât şi la nivelul subsistemelor care le compun. Nu există element al universului care să nu intre în interacţiune cu altele.

Omul, ca fiinţă supremă a universului nostru, are un avantaj suplimentar faţă de toate celelalte fiinţe: capacitatea de a comunica prin limbaj articulat. Această caracteristică a devenit esenţa civilizaţiei care, alături de muncă, constituie elementul definitoriu al existenţei umane.

Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea în bune condiţii a oricărei colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vederi şi, implicit, de acţiune prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenitatea relativă a grupurilor sub aspect afectiv (emoţional, sentimental) şi motivaţional (opinii, interese, convingeri, atitudini).

Se poate spune, deci, că a comunica este sinonim cu a spune, a explica, a convinge sau a acţiona. Specialiştii care au abordat subiectul desprind câteva axiome ale procesului:

Cât trăim este imposibil să nu comunicăm cu cei din jur.

Comunicarea se bazează pe mijloace verbale şi neverbale (uneori gesturile contrazic mesajul verbal);

Comunicarea este un fenomen bilateral continuu (oarecum cu aspect de cerc vicios);

Între persoanele care comunică există diferenţe de poziţie ierarhică sau statut social, poziţie economică, vârstă, prestigiu, înclinaţii, aşteptări, tradiţii etc.

Omul a înţeles tot timpul importanţa comunicării în ansamblul vieţii sociale. Se poate spune că nu există viaţă socială fără comunicare.

Capacitatea de a genera gânduri complexe şi apoi de a le comunica într-un mod clar joacă un rol central şi în viaţa economică. Comunicarea este o activitate complexă care implică stăpânirea “artei conversaţiei”, capacitatea de a negocia şi de a convinge, de a-i învăţa pe alţii etc. pentru a obţine rezultate bune în oricare din aceste activităţi. Este esenţial să înţelegi ce înseamnă comunicarea pentru a-ţi dezvolta acele calităţi absolut necesare unei bune şi eficiente comunicări.

De multe ori se dovedeşte mai important modul CUM comunici decât CE comunici, fie că îţi exprimi dorinţa de a mânca nişte căpşuni, fie că îţi manifeşti dezaprobarea faţă de ceva anume. Pentru a comunica efecient trebuie ca mesajul tău să fie interpretat corect de către persoana căreia îi este destinat.

Comunicarea face lucrurile să meargă. Activităţile de studiu implică în mod obişnuit fie solicitarea sau furnizarea de informaţii, fie influenţarea lor conform cerinţelor profesorilor.

Am considerat că această temă poate fi cercetată foarte bine cu ajutorul sociogramei , tehnică intens utilizată în ştiinţele socio-umane, deoarece permite obţinerea multor informaţii despre subiecţi, într-un timp relativ redus..

2. Delimitări conceptuale

J. Moreno, sociologul american nascut in Romania, este intemeietorul sociometriei ca teorie si metoda referitoare la aspectul preferential-afectiv al vietii grupului.

Moreno considera ca omul are o anumita creativitate spontana care ramane, in mare parte inutilizata. El isi propune descoperirea obstacolelor care impiedica spontaneitatea creatoare sa se elibereze. Fortele care ne apropie sau ne indeparteza de alti indivizi c care suntem in contact reprezinta un obstacol.

Sociograma este o tehnica prin care se desrie jocul acestor forte. Sociograma ne permite sa aflam de la fiecare subiect care sunt membrii grupului cu care ar dori sa se asocieze intr-o anumita situatie si care sunt cei cu care nu vor sa se asocieze. Criteriile se aleg prin raportare la viata grupului

Testul sociometric presupune precizarea criteriului in functie de care se face alegerea, spre exemplu: „cu cine preferati sa lucrati?” Daca numarul alegerilor este limitat la 3, subiectul trebuie sa aleaga intr-o ordine, dupa gradul de preferinta: in primul rand – 3 puncte, in al doile rand – 2 puncte, in al treilea rand – 1 punct.