Consilire și orientare - consilierea privind cariera

I. Introducere

Activitatea de consiliere în cariera are un rol deosebit în societatea umana, iar tarile dezvoltate din punct de vedere economic, cu un nivel de trai crescut i-au acordat importanta cuvenita, elaborând o legislatie care sa ajute la desfasoare si dezvoltarea acesteia. Consilierea reprezinta inima unui program de orientare a carierei; semnificatia acestui fapt este nu numai de natura psihologica, ci si educationala (pedagogica). Elevii, tinerii, adultii trebuie formati astfel încât sa poata lua decizii optime legate de viata lor. În acest sens, atentia acestora si, implicit, a educatorilor trebuie sa se îndrepte spre crearea unor circumstante în cadrul carora fiecare consiliat sa aiba libertatea luarii unor hotarâri pe care sa le duca la bun sfârsit si, în acelasi timp, sa-si asume consecintele ce decurg din el.

O societate care tinde sa se dezvolte armonios trebuie sa ia în considerare si sa sustina activitatea de orientare a carierei, tinând cont de necesitatea acesteia, oferind tuturor posibilitatea de a primi servicii gratuite, consolidând baza de pregatire profesionala a celor care lucreaza în acest domeniu, oferind posibilitati de creare a unei baze materiale fara de care activitatea nu se poate desfasura în conditii optime.

Cariera acopera si identifica diferite roluri în care individul este implicat : elev, angajat, membru al comunitatii, parinte etc., modul în careactioneaza în familie, scoala si societate si suita de etape prin care poate trece în viata: casatorie, pensionare; toate acestea considerate ca un tot unitar, indivizibil. În aceasta acceptiune, orice persoana are o cariera si nu doar cei care exercita cu succes o anumita profesie (Mihai Jigau, 2001, Consilierea carierei,

pg.10).

Dezvoltarea carierei semnifica toate aspectele vietii umane aflate în devenire si cu o dinamica specifica în diferite planuri (Gysbers, 1994), adica:

- autocunoasterea si formarea deprinderilor de relationare interpersonala,

- educatia si formarea profesionala initiala,

- asumarea de diferite roluri în viata,

- modul de integrare, traire si planificare a diferitelor evenimente ale vietii.

Aceste directii ale dezvoltarii particularizate în context scolar semnifica:

- comportarea responsabila în familie, scoala, societate,

- efectuarea de alegeri scolar-profesionale rationale, justificate, motivate,

- utilizarea deplina a oportunitatilor oferite de scoala si comunitate pentru inegrarea personala socio-profesionala,

- întelegerea si respectul altora si a sinelui,

- ameliorarea continua a comunicarii cu ceilalti.

Actul consilierii si orientariii scolare si profesionale a avut din totdeauna ca obiectiv „persoanelor ca obiectiv cu slujbelor” în cadrul unui model liberal al economiei de piata, simultan cu luarea în considerare a indivizilor cu competentele, abilitatile si conceptiile lor despre sine si munca (Super, 1987), cu toata diversitatea psihologica individuala, diferita în functie de structurile si ierarhia sociala în care traiesc si cu modul particular de interpretare a

lumii prin prisma imaginilor, informatiilor, mesajelor care le sunt oferite si interpretate de persoane si institutii care au autoritatea sociala sa o faca : scoala, institutii ale administratiei publice, organizatii, partide, etc.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala aspira sa-l faca pe elev coparticipant la propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare), daca nu în mod integral chiar autorul acestui demers de alegere si dezvoltare a carierei.

Consilierea si orientarea scolara si profesionala tinde sa rezolve, simultan, doua aspecte extrem de importante în prezent:

- asigurarea echitatii sociale prin democratizarea permanenta a accesului la educatie si formarea profesionala,

- ameliorarea continua a bunei utilizari a resurselor umane de care dispune societatea.

Educatia pentru cariera include, adesea, si subiecte care nu sunt, aparent, direct legate de exercitarea unei profesii, precum : viata de familie, petrecerea timpului liber, cresterea si educarea copiilor, economie familiala, chestiuni legate de valori si calitatea vietii, modul de a face fata situatiilor dramatice din viata : deces, divort, cataclisme naturale, somaj.

Consilierea este si o forma de socializare si / sau învatare sociala prin faptul ca ofera indivizilor noi experiente si informatii prin care acestia pot sa-si contureze mai bine si sa-si dezvolte identitatea si imaginea de sine, sa se integreze cu succes si într-un mod care sa le aduca satisfactii sau sa le faciliteze depasirea anumitor contexte critice ale vietii.

1.1. Istoric

Consilierea si orientarea scolara si profesionala, ca fenomen social, si-a reliefat importanta la începutul secolului XX, cu prilejul modificarii semnificative atât a raportului între cererea si oferta de locuri de munca, dezvoltarii industriale, cât si a sporirii nivelului competentelor cerute de utilizarea noilor tehnologii.

În logica lucrurilor, consilierea profesionala este precedata de consilierea si orientarea scolara. Cu toate acestea, consilierea profesionala are o istorie mai consistenta. Primele preocupari în acest domeniu au vizat industria, transporturile si armata. S-a urmarit sporirea eficientei muncii, a productivitatii si cresterea responsabilitatii printr-o mai buna corelare a resurselor umane cu anumite caracteristici ale locului de munca. Initial consilierea, orientarea

scolara si profesionala a fost o activitate, in principal, de asistenta sociala, cu un nivel ridicat de control al acesteia de catre autoritati.

În România, orientarea scolara si profesionala are traditie; aceasta s-a desfasurat în cabinete si laboratoare care au functionat eficient. Cele mai multe au fost situate în centre universitare, fiind dotate cu aparatura psihologica si personal de specialitate.