Creativitatea

1.Scurt istoric.

Investigatiile de profunzime, privind creativitatatea, s-au facut abia odata cu inceputul secolului nostru, iar rezultatele obtinute vizeaza diferite aspecte. Pe un plan general de abordare putem numi cateva directii fundamentale, si anume: creativitatea sub aspectul analizei personalitatii umane; creativitatea ca proces si creativitatea in calitate de creatie (produs). Din acest evantai de cercetari s-a incercat pe multiple laturi sa se intevina in vederea reorganizarii influentelor educative in vederea formarii omului creativ. Conform rezultatelor cercetarilor creativitatea este un fenomen de o deosebita complicatie cu posibilitati infinite de abordare, iar starea contradictorie a concluziilor oferite pana astazi au condus la o amplificare a preocuparii cercetatorilor.

Omul a fost fascinat de procesul creatiei inca din cele mai vechi timpuri. Asupra acestui fenomen s-au incercat diverse explicatii, chiar putem vorbi despre o istorie a abordarii fenomenului de creativitate.

Cei care au oferit o prima explicatie au fost grecii, ei considerau reinterpretarea experientei umane si a cunoasterii in vederea realizarii unui produs nou, original drept “produsul unei nebunii divine, a stapanirii individului de zei”. Pentru acest fapt ei aveau si un cuvant propriu “entuziasmos”, iar creatorii inspirati erau denumiti “entuziasti” ceea ce insemna “oameni cu un Dumnezeu launtric”.Multa vreme s-a mentinut un ecou semantic al acestei interpretarii, fapt care explica refuzul unor creatori de a permite cercetarea izvoarelor creativitatii lor, respectiv descifrarea modalitatiilor proprii de realizare a creatiei.

In perioada trecerii de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea cercetatorii s-au limitat la inregistrarea unor particularitati globale ale fenomenului creatiei. Se constata ca nu toti oamenii dispun de zestrea ereditara pentru a creea. Conceptul de “talent” a fost mult timp considerat un sinonim al cuvantului “dotatie”.

Creatia este, in esenta, o modalitate superioara a muncii si face parte din ea. Munca este conditionata de efort, in consecinta oamenii nu pot obtine creeatii autentice fara munca staruitoare si consecventa. Aceasta este o conditie ce nu este suficienta, se pare, nu cantitatea efortului este importanta ci metoda si manierele utilizate atat pe plan spiritual cat si material.Domenilu creatiei era rezervat in exclusivitate artelor, si in mod deosebit, muzicii, stiinta era practic exclusa de la acest fenomen.

Prima parte a secolului al XX-lea remarca un interes nu prea sustinut in jurul problemelor creatiei sau creativitatii ci se remarca evolutii interesante in studiul receptiei senzoriale, al memoriei, al gandirii si ceva mai tarziu al inteligentei. Este adevarat ca nici conditiile sociale nu au favorizat o acordare a atentiei asupra fenomenului de creatie deoarece in perioada marcata pana dupa al doilea razboi mondial psihologia se structurase in psihotehnica, iar in pedagogie circulau idei pedagogice, sub influenta curentului venit de peste ocean.

In anul 1913, celebrul matematician Poincare aduce o serie de relatari senzationale asupra modului in care a rezolvat unele probleme de matematica. El marturiseste ca noile idei i-au venit subit in minte, nu in momentele de concentrare asupra problemelor ci, cand era relaxat sau se preocupa de cu totul altceva.Lucrul este afirmat de un alt mare matematician, Hadamard. Solutiile noi i-au aparut in momente semiconstiente si relativ obscure. In stare de mare concentrare asupra problemei de rezolvat combinatiile noi nu apar posibile deoarece se opereaza in limite logice riguros controlate. Dimpotriva, in conditii de relaxare, relaxarea care succede unei activitati incordate, tenace, se ofera posibilitatea aparitiei unor asociatii si combinatii neasteptate, cu mari sanse de originalitate.

In zilele noastre s-a incetatenit ideea despre actul creatiei ca fiind un fapt ocazional care se manifesta la o categorie de oameni de geniu cum ar fi artistii sau inventatorii in momentele lor de inspiratie. De fapt noi toti suntem creativi zilnic. Ori de cate ori o problema este rezolvata intr-o maniera inedita, descoperim o noua utilitate a unui obiect banal sau ne lasam purtati intr-o lume nemaintalnita, este implicata intr-un anumit grad creativitatea. Dupa cum afirma Vagotski (1963) : “tot ceea ce depaseste in viata de toate zilele limitele rutinei si cuprinde macar un dram de noutate poate fi numit proces creator”.

Creativitatea este o rezultanta a functionarii optime a intregii personalitati. Ea reprezinta totodata sinteza unor factori multipli de natura intelectuala, aptitudinala, motivationala si educationala.Creativitate vizeaza abilitatea de rezolovare a problemelor intr-un mod original, competent si adaptativ. Oamenii creativi tind sa-si manifeste aceasta caracteristica intr-un domeniu specific.