Dezvoltarea Comunicării Orale și Scrise la Ciclul Primar

În conditiile în care scoala contemporana deplaseaza accentul de pe memorarea unei cantitati de cunostinte pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe însusirea metodelor si tehnicilor muncii intelectuale, pe dobândirea deprinderilor de munca independenta, elevul devine participant activ la propria formare, iar învatatorul se situeaza pe o noua pozitie, aceea de îndrumator al elevului. El îi transmite notiunile fundamentale, îl înarmeaza cu metode si tehnici de studiu, îl învata cum sa învete.

Din aceasta perspectiva, limba româna, ca obiect de învatamânt capata sarcini sporite, ca fiind atât mijlocul principal de comunicare, cât si suportul gândirii, al instruirii si educarii omului de-a lungul întregii vieti.

Datorita functiei deosebite care o are în formarea si dezvoltarea intelectuala a omului, limba, ca disciplina scolara, detine o pondere importanta din numarul de ore prevazut în planurile de învatamânt. Pe buna dreptate, ea este considerata sufletul învatamântului, deoarece pe a ei cunoastere se bazeaza însusirea celorlalte stiinte.

În cadrul obiectului Limba si literatura româna, planurile de învatamânt prevad obiective instructiv-educative specifice, care asigura pregatirea elevilor în domeniul însusirii, cunoasterii si folosirii corespunzatoare a limbii. Pe lânga însusirea corecta a exprimarii orale si scrise de catre elevi, activitatile specifice disciplinei vizeaza dezvoltarea imaginatiei si gândirii acestora, formarea deprinderii de a-si ordona logic ideile, de a le dezvolta, de a crea, dupa posibilitatile fiecaruia, contribuind astfel, alaturi de celelalte obiecte, la formarea personalitatii copiilor.

Aceste priceperi si deprinderi care se formeaza în orele de limba si comunicare nu vin numai în ajutorul însusirii temeinice a limbii si literaturii române, ci constituie un sprijin valoros în întelegerea si aplicarea cunostintelor dobândite la alte discipline. Din aceasta cauza, studiul limbii române are o însemnatate deosebita în formarea elevilor, asigurând evolutia lor intelectuala, pregatirea corespunzatoare la celelalte discipline si integrarea acestora în viata sociala.

Functiile si obiectivele generale ale ciclului primar se realizeaza, în foarte mare masura, prin acest obiect, care detine ponderea în planul de învatamânt, fiindu-i alocate aproximativ 38% din numarul de ore stabilit la toate cele patru clase.

Compunerile reprezinta rezultanta unei activitati intelectuale complexe, care implica sinteza cunostintelor, priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi în lectiile de citire, gramatica, lectura, precum si la alte obiecte de învatamânt.

Schimbarile vizeaza îndeosebi obiectivele si metodele, care sunt diversificate si îmbogatite. Nu trebuie înteles, prin aceasta, ca în scoala primara se neglijeaza limba scrisa si ortografia. Trebuie sa-i ajutam pe elevi, într-o maniera eficace si utila, sa-si însuseasca limba materna, care le permite sa gândeasca si sa comunice, sa înteleaga procesele dezvoltarii lumii înconjuratoare si ale propriilor lor maturizari. Accentul se pune pe comunicare – orala sau scrisa – pe perfectionarea exprimarii orale si a receptarii mesajului, asigurând accesul elevilor la tipurile variate de comunicare, stimulându-le activitatea verbala.

Structura „tehnica”, algoritmul alcatuirii unei compuneri – algoritm specific fiecarui tip de compunere – constituie un instrument de munca intelectuala care ordoneaza ideile si etapele unei compuneri.

A-i învata pe elevi limba româna înseamna a-i ajuta sa comunice, prin practicarea limbajului oral, a celui scris – citirea, scrierea, exprimarea scrisa, studiul structurilor, lingvistice, si utilizarea expresiva a limbii.

Învatatorul nu angajeaza copiii în învatare mecanica, pasiva, ci constientizeaza actul citirii, a carui tehnica o va consolida si stabiliza în scopul dobândirii unor instrumente de lucru cu cartea, prin suscitarea, încurajarea si dezvoltarea dorintei de lectura, recurgerea la texte literare accesibile vârstei si ritmului de achizitie fiecarui copil.