Dimensiunea temporală în evaluare - evaluarea initială, continuă și finală în învățământul primar

ARGUMENT

Cunoaşterea elevului este o acţiune complexă, pentru că obiectul ei se diferenţiază de obiectul altor forme de cunoaştere.

A cunoaşte nu este identic cu a constata. Multitudinea informaţiilor despre un copil constituie doar baza cunoaşterii. Aceste informaţii trebuie ordonate, ierarhizate în aşa fel încât să reţinem ceea ce are importanţă deosebită. În urma prelucrării şi interpretării datelor se realizează o reliefare a caracteristicului. În acest fel, se pot desprinde liniile generale şi în acelaşi timp specifice, în dezvoltarea copilului.

Evaluarea pedagogică poate fi definită ca o acţiune managerială proprie sistemelor socio-umane care solicită raportarea rezultatelor obţinute într-o anumită activitate la un ansamblu de criterii specifice domeniului, în vaderea luării unei decizii optime.

De asemenea poate fi considerată a treia dimensiune a preocupărilor didactice alături de predare şi învăţare. Învăţarea este nucleul acţiunii educative şi beneficiază de serviciile evaluării.Ambele sunt două procese care se autoalimentează. Învăţarea oferă materie primă evaluării, iar evaluarea este combustibilul învăţării. Evaluarea se converteşte într-un instrument aflat în mâinile elevului pentru a-l ajuta să conştientizeze ceea ce a dobândit (cunoştinţe, priceperi, deprinderi, abilităţi), interesat fiind de procesele care-I uşurează învăţarea şi-i permit reglarea şi ameliorarea acesteia.

Evaluarea iniţială, continuă şi finală reprezintă tipuri de evaluare aplicate elevilor pentru a viza situaţia ,,actorilor” care participă la educaţie atât la începutul, pe parcursul cât şi la sfârşitul perioadei procesului de învăţământ. Evaluarea implică necesitatea certificării şi ierarhizării elevilor, se centrează asupra performanţelor elevilor.

Evaluarea procesului de învăţământ nu se rezumă doar la aprecierea rezultatelor elevilor, ci se extinde la evaluarea procesului, a modului cum s-a desfăşurat activitatea care a condus la rezultatele constatate. Pentru aplicarea celor trei tipuri de evaluare trebuie să avem în vedere transmiterea cât mai exactă a obiectivelor, ţinând cont de particularităţile individuale ale elevilor. Aplicarea acestor tipuri de evaluare constituie o modalitate de îmbunătăţire a procesului de predare- învăţare, astfel elevul este informat asupra progresului, recunoaşterea lacunelor, direcţii de pregătire viitoare. Vizează cunoaşterea capacităţii elevului şi pregătirea unui ,,drum” al predării respectiv învăţării cât mai accesibil şi mai plăcut.

Evaluarea iniţială, continuă şi finală presupune parcurgerea procesului de predare-învăţare în vederea transmiterii şi asimilării de cunoştinţe specifice fiecărui nivel de învăţământ.

Capitolul 1. Evaluarea în educaţie

1. 1. Conceptul de evaluare

Evaluarea în învăţământ reprezintă un teritoriu problematic şi în acelaşi timp un domeniu de expertiză de o asemenea complexitate încât nu este surprinzătoare prezenţa unei varietăţi largi de concepţii. Învăţământul este un domeniu central şi de maximă importanţă socială, arie în care activitatea de evaluare se manifestă cu precădere şi al cărei demers este profund justificat.

În ,,Dictionnaire de pedagogie”, Larousse ( 1996, p.124 ) conceptul de evaluare în pedagogie este definit drept ,,un dispozitiv care a luat naştere spre mijlocul sec. al XX-lea în ţările anglo-saxone şi care rezultă din transpunerea în domeniul învăţământului a conceptelor şi modelelor aplicate în secolul al XIX-lea în lumea economiei, în special în industrie”.Evaluarea în domeniul educaţiei şi al învăţământului urmăreşte să aprecieze cu obiectivitate şi prin mijloace stiinţifice efectele unei acţiuni pedagogice.

Sensul care se dă actualmente noţiunii de evaluare s-a lărgit considerabil căpătând conotaţii diverse, după realităţile diferite pe care vrea să le desemneze evaluarea sistemului de învaţământ, evaluarea instituţiilor, evaluarea programelor, evaluarea indivizilor în formare, evaluarea profesorilor.

Urmărind anumite definiţii şi noţiuni derivate se constată o bogăţie a cadrului conceptual dezvoltat în jurul actului de evaluare.