Educarea elevilor din ciclul primar în spiritul apărării, protecției și refacerii mediului înconjurător

ARGUMENT

“Poeţii au privit întotdeauna Pământul ca pe un cosmos al miracolelor infinite şi, încercănd să le descifreze, le-au sporit, adăugând ei înşişi noi petale « corolei de lumini a lumii » .Oamenii de ştiinţă ai tuturor vremurilor s-au străduit să-i smulgă tainele, să le explice şi să le legifereze, transformându-le în tot atâtea premise ale activităţii umane.”( Neguţ S,1978).

Supusă de-a lungul vremurilor unei continue interogaţii, Terra a dat fiecărei generaţii noi răspunsuri, oferind însă spre dezlegare alte probleme, nebănuite de înaintaşi. A fost considerată la început centrul static al întregului univers pentru ca, peste secole, să se admită că „e pur si mouve”. Mai apoi, astronomii au redus-o la dimensiunile unei planete „ modeste”, Soarele însuşi , în jurul căruia gravitează , nefiind decăt una dintre stelele mijlocii ale universului fără limite .

Şi totuşi, oricât de mult „demitizată” de ştiinţă, această planetă şi-a păstrat până astăzi unicitatea în sistemul nostru solar, ca singura purtătoare a acelui tulburător mister care este viaţa, în primul rănd cea umană. Pe acest „singur Pământ ” omul , care la începuturile istoriei sale atribuia întreaga existentă unei atotputernice divinităţii, s-a dovedit a fi adevăratul demiurg, recreator al lumii . Acest „ singur Pământ ” a putut să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană ale omului, elanurilor lui sufleteşti, ispitelor mereu mai adânci ale gândirii .

În mediul înconjurător omul şi-a îndreptat cu admiraţie şi înfiorare privirile spre peisajele divine oferite de pajiştile înverzite, de semeţii munţi împăduriţi , de apele cristaline ale răurilor sau de cele adănci şi neliniştite ale mărilor . El i-a adăugat privelişti noi, la fel de fascinante graţie inteligenţei şi geniului său creator .

Cunoaşterea şi acţiunea umană au dobândit în ultimele decenii asemenea dimensiuni, încât se vorbeşte tot mai frecvent şi nu numai metaforic despre „exploziile” vremii: demografică, urbanistică, economică, tehnico-ştiinţifică etc. Toate acestea au accelerat nu numai existenţa umană, ci şi relaţia fundamentală pentru viaţă, om-natură, intensificând influenţa pe care societatea a exercitat-o dintotdeauna asupra mediului. Se vede acum tot mai clar că a lucra pământul poate să însemne şi a-l secătui, a extrage resursele subsolului, a le irosi, a exploata pădurile, a despădurii .

Rodnicia de-a dreptul miraculoasă a muncii umane ameninţă însă, în unele cazuri, să se prefacă în distrugere a habitatului şi a hranei , otrăvire a atmosferei şi a apei.

Cei care atrag atenţia asupra acestor pericole nu vorbesc cu nostalgia unor visători romantici, ci cu argumentele convingătoare ale ştiinţei . Ei subliniază că procese ca poluarea, eroziunea terenurilor, defrişările neraţionale, extinderea exagerată a aşezărilor,exterminarea sau punerea în pericol de dispariţie a unor specii de plante şi animale, sunt tot atâtea primejdii pentru existenţa umană; că apa, aerul, solul nu sunt infinite şi, prin urmare, nu li se pot aduce modificări dincolo de anumite limite care le-ar putea periclita caracteristicile esenţiale, absolut necesare vieţii.

CAPITOLUL I . MEDIUL INCONJURATOR

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite.

O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.

Mediul înconjurător mai poate fi definit ca “ ansamblul factorilor naturali şi ai celor creaţi prin diverse acţiuni umane care , în stânsă interdependenţă , influienţează echilibrul ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om , pentru dezvoltarea societăţii “ . Căci ’’ nu se poate vorbi aproape nicăieri de existenţa unui mediu natural nemodificat de om“. (Tufescu, Posea, Ardelean, Geografia mediului înconjurător -manual pentru clasa a XI -a , E. D. P., Bucureşti, 1998)

Deci omul nu poate fi scos din mediul înconjurător(aşa cum afirma Simion Mehedinţi la începutul secolului), el formând , împreună cu mediul natural - umanizat , un întreg, un sistem spaţio - temporal .

Mediul inconjurator reprezinta totalitatea componentelor naturale(substrat geologic, relief, clima, hidrografie,vegetatie,fauna,sol) si a componentelor antropice (omul si activitatile lui) care interactioneaza si genereaza starea actuala a Terrei. Ramura geografiei care se ocupa cu studiul mediului inconjurator este geografia mediului inconjurator.

Factorii geoecologici reprezinta totalitatea componentelor din cadrul structurii mediului inconjurator. Fiecare factor are rolul sau bine determinat si contribuie la asigurarea echilibrului planetar.

Unitatile teritoriale in care componentele de mediu au trasaturi asemanatoare se numesc tipuri de medii.Expresia vizibila in teritoriu a tipurilor de mediu se numeste peisaj geografic si el va reflecta legaturile existente intre componentele sale.

Raporturile dintre om, societatea omeneasca si mediul inconjurator s-au modificat in timp. Poluarea generalizata a mediului a devenit un fenomen care se manifesta la nivelul tuturor componentelor sale.

În mod cât se poate de evident, acest tip de mediu nu există şi nu funcţionează ca o simplă sumă de termeni diferiţi, ci constituie un întreg, care, prin vastitatea şi diversitatea de stuctură şi particularităţi dinamice, preia şi combină în variante extrem de bogate şi complexe toate caracteristicile entităţilor iniţiale din care provine .

Principala sa însuşire, calitativ diferită faţă de aceasta, este apariţia în sistemul de interrelaţii a unor termeni şi legături noi, datorită cărora mediul fizic seamănă tot mai puţin cu varianta sa primară, populaţia creşte continuu, iar societatea umană îşi extinde tot mai mult posibilităţile de acţiune.Fără îndoială, scopurile imediate ale acestor acţiuni au fost întotdeauna utile, într-un fel sau altul, societăţii, dar consecinţele intervenţiei omului în circuitul materiei au luat, uneori în timp caracter de catastrofă, defrişările abuzive au scos din circuitul economic suprafeţe întinse de teren.

Chiar şi în epoca actuală, cănd se execută lucrări tehnice , neglijarea cunoaşterii unor caracteristici ale cadrului fizic poate să se soldeze cu pagube materiale considerabile şi degradări proporţionale ale mediului(ruperea barajelor, pierderea unui mai mare volum de muncă şi materiale investite, căi de comunicaţie).