Cuprins
- 1. Evaluarea si strategia de evaluare
- 1.1. Situatii de evaluare
- 1.2. Functiile evaluarii
- 1.3. Strategii in desfasurarea procesului didactic
- 1.4. Criterii in strategia de evaluare
- 1.4.1. Scopul urmarit
- 1.4.2. Principiul temporalitatii
- 1.4.3. Obiectul evaluarii
- 1.4.4. Functii indeplinite
- 1.4.5. Modalitati de realizare
- 1.4.6. Avantaje
- 1.4.7. Dezavantaje
- 1.4.8. Din punct de vedere al notarii
- 1.5. Autorul care efectueaza evaluarea
- 1.6. Obiectul evaluarii
- 1.7. Accentul pe sistem
- 1.8. Dupa domeniu
- 1.9. Dupa modul cum se obtin rezultatele
- 1.10.Scopul evaluarii
- 2. Cerintele si strategiile de evaluare
- 2.1. Evaluarea formative
- 2.2. Evaluarea criteriala
- 2.3. Evaluarea detaliata
- 2.4. Evaluarea exploratory
- 2.5. Evaluarea diagnostica
- 2.6. Evaluarea formative
- 2.7. Evaluarea formatoare
- 3. Caracteristicile evaluarilor
- 3.1. Evaluarea formative
- 3.2. Evaluare formatoare
- 3.3. Evaluare traditionala
- 3.4. Evaluare dialogata
- 4. Metode clasice de evaluare
- 4.1. Metode de evaluare orala
- 4.2. Metode de evaluare scrisa
- 4.3. Metode de evaluare practica
- 5. Metode moderne de evaluare ( calculatorul )
- 5.1. Locul de desfasurare al evaluarii moderne
- 5.2. Etapele parcurse in evaluarea moderna
- 5.3. Avantaje
- 5.4. Limite
- 6. Alte metode de evaluare
- 6.1. Observarea
- 6.2. Referatul
- 6.3. Eseul
- 6.4. Fisa de evaluare
- 6.5. Chestionarul
- 6.6. Investigatia
- 6.7. Proiectul
- 6.8. Portofoliul
- 6.9. Disertatia / Lucrarea de Diploma
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
1. Evaluarea si strategia de evaluare
Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
În sens larg, prin strategie se înţelege ansamblul de acţiuni întreprinse într-o organizaţie (militară, economică, educaţională etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu.
Strategia vizează asigurarea şi pregătirea resurselor umane şi materiale, probleme de planificare şi organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizaţiei sau cu alte organizaţii etc., potrivit funcţiilor managementului modern, toate acestea având însă un caracter anticipativ, cu bătaie lungă, deci un pronunţat spirit de previziune.
Se poate asocia termenul de strategie, definit astfel, cu activitatea didactică în general şi cu cea de evaluare, în particular. Activitatea didactică, indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de învăţământ, se desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau didactice.
Pentru atingerea lor, atât la nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la nivelul clasei, intră în joc resursele materiale (spaţii de învăţământ, mobilier, materiale didactice, mijloace tehnice etc.) dar şi cele umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.), au loc procese de planificare, organizare şi dirijare, de control şi evaluare, toate acestea, împreună, vizând atingerea obiectivelor pedagogice stabilite.
De priceperea utilizării resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ (deci, de strategia didactică) depind, în ultimă instanţă, performanţele şcolare obţinute de elevi.
Problema se pune asemănător şi în cazul evaluării, o componentă principală a procesului de învăţământ, alături de predare şi învăţare, deoarece atât profesorul, la nivelul clasei, cât şi directorul, la nivelul şcolii, sunt datori să-şi stabilească din timp când şi cum vor verifica dacă se află pe drumul cel bun, la capătul căruia obiectivele stabilite vor fi atinse şi aceasta nu oricum, ci cu cheltuieli materiale, financiare, de timp şi umane cât mai reduse.
Aşadar, a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute etc. Desigur, în final, în funcţie de concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială.
Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în funcţie de criteriile alese, mai multe strategii/tipuri de evaluare:
1.1. Din punct de vedere al situaţiilor de evaluare, putem identifica două strategii:
- evaluare realizată în circumstanţe obişnuite, bazată pe observarea activităţii elevilor;
- evaluare specifică, realizată în condiţii special create ce presupune elaborarea şi aplicarea unor probe, partenerii angajaţi în proces fiind conştienţi de importanţa demersurilor de verificare şi apreciere întreprinse;
1.2. După funcţia dominantă îndeplinită, putem identifica două strategii:
- evaluare diagnostică (se realizează o diagnoză descriptivă ce constă în localizarea lacunelor şi erorilor în cunoştinţe şi abilităţi dar şi a “punctelor forte” şi o diagnoză etiologică care relevă cauzele care au generat neajunsurile constatate);
- evaluare predictivă prin care se urmăreşte prognozarea gradului în care elevii vor putea să răspundă pe viitor unui program de instruire;
1.3. După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii:
- evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii;
- evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia;
- evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evaluarea si Strategii de Evaluare.doc