Idei verzi pentru planeta albastră

Notă de prezentare

În contextul societății cunoașterii, școala de mâine se construiește din transformări progresive ce alimentează continuitatea în schimbare. Ea are pecetea democratizării prin adaptarea curriculum-ului la specificul local și asigură caracterul integrat conținuturilor multidimensionale. Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate și bună funcționare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conștiință și o conduită ecologică devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ școlar și extrașcolar.

Educația ecologică sau educația relativă la mediu vizează formarea și cultivarea capacităților de rezolvare a problemelor declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii și al existenței umane. Educația pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii și înțelegerea relațiilor care se țes în interiorul sistemelor ecologice, între om și natură. Ecologia polarizează o mulțime de cunoștințe din variate domenii din care răsar caracteristicile ei interdisciplinare, multidisciplinare și transdisciplinare. Ecologia se înfățișează ca o disciplină cu numeroase ramuri pornite din același trunchi și, în același timp, ca o teorie complexă, capabilă să se constituie într-o punte de legătură dintre științele naturii și cele sociale.

Protejarea mediului nostru înconjurător în beneficiul generațiilor viitoare reprezintă una din provocările majore ale epocii noastre. Numărul speciilor de plante și animale aflate pe cale de dispariție este în creștere, emisiile industriale afectează aerul pe care îl respirăm, iar cantitatea de plastic care poluează apele mărilor este în continuă creștere.

În acest context, rolul educației ecologice și de protecție a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului cetățean capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opțiunile sale.

Prin conținuturile diverse, cu înalt grad de aplicabilitate și utilitate, care răspund intereselor de cunoaștere ale elevilor, prin modalitățile de abordare a acestora, prin utilizarea unor strategii didactice interactive, prin promovarea unor valori care țin de școala comunitară cerută de societate, disciplina opțională constituie un element valoros al curriculum-ului la decizia școlii, un punct de întâlnire cu direcții promovate de alte sisteme educative europene.

Formarea competențelor propuse se bazează pe o multitudine de conexiuni pe care profesorul le poate face în dialog cu elevii, prin implicarea elevilor în activități multiple de observare, aplicare și experimentare.

Din setul de atitudini dezvoltate de disciplina Educația ecologică pot face parte:

- curiozitatea și dorința de a-și pune întrebări;

- spiritul de observație și lucru în echipă;

- receptivitatea și spiritul de investigație;

- interpretarea cunoștințelor asimilate;

- aplicarea cunoștințelor dobândite în viața cotidiană și revizuirea propriului comportament ecologic;

- manifestarea unui caracter exemplar ecologic pentru cei din jur.

Acestea constituie fundamentul atitudinal al unei personalități puternice, dinamice bazată pe valori precum:

- respectul față de mediul înconjurător;

- grija față de sănătatea proprie și a mediului înconjurător;

- protejarea locului natal prin dezvoltarea unui caracter ecologic.

Structura programei școlare include:

- Nota de prezentare

- Competențe generale

- Competențe specifice și exemple de activități de învățare

- Conținuturi

- Sugestii metodologice

-Repere pentru evaluare