Implicarea colectivității locale în procesul educațional

Introducere

Suntem contemporani cu schimbările profunde care s-au derulat în tara noastră în ultima vreme si totul confirmă că acestea vor continua, probabil, într-un ritm tot mai accelerat.

Reacţia scolii, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi economică, trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii şi funcţiilor sale, de creare de premise favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului. Şcoala trebuie să facă tot ceea ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin mai raţionala stimulare intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor şi a trăsăturilor lor de personalitate.

O problema de actualitate în România o reprezintă responsabilitatea locală pentru calitatea educaţiei si succesul şcolar, care reclamă căi diferite de stabilire a relaţiilor de colaborare între şcoli, familii şi comunitate. Avem în vedere că şcolile de toate gradele sunt organizaţii responsabile pentru educaţia formală a copiilor şi adolescenţilor. Şcolile care duc la bun sfârşit mult mai eficient această responsabilitate se consideră pe ele însele şi elevii lor ca parte a sistemului social ce includ familiile şi comunităţile.

Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii sa aibă succes la şcoala şi, mai târziu, în viaţă.

Cap 1. Prezentarea strategiei de descentralizare a învăţământului preuniversitar şi a modalităţilor de administrare a şcolilor

1.1. Prezentarea strategiei de descentralizare

Din perspectiva dezvoltării durabile şi a globalizării educaţiei, pentru a crea premisele necesare asigurării calităţii în educaţie şi a utilizării eficiente a resurselor, descentralizarea se constituie într-un demers dinamic ce presupune implicare şi responsabilizare, pe de o parte, precum şi gândire strategică şi control, pe de altă parte.

Acţiunile guvernamentale iniţiate şi realizate în anii anteriori în vederea modernizării învăţământului preuniversitar şi al compatibilizării acestuia cu sistemele de învăţământ europene s-au materializat, între altele, în adoptarea şi aplicarea unui set de acte normative care au asigurat, parţial, transferul de la nivelul central la cel al unităţilor de învăţământ şi consiliilor locale al unor responsabilităţi şi atribuţii cu privire la conţinutul şi structura procesului de învăţământ, la reţeaua şcolară, la finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ şi la politicile în domeniul resurselor umane.

Descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintă transferul de autoritate, responsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală.

Modelul de descentralizare propus conferă şcolii rolul de principal factor de decizie, asigurând participarea şi consultarea tuturor actorilor sociali interesaţi. Ea se înscrie în strategia naţională de descentralizare şi are menirea creării unui sistem de învăţământ organizat, administrat şi finanţat conform rigorilor europene în ce priveşte asigurarea calităţii procesului instructiv-educativ, accesului liber, egal şi deplin al tuturor copiilor şi tinerilor la actul educaţional, adecvarea ofertei educaţionale la interesele şi nevoile beneficiarilor direcţi şi indirecţi. Eficienţa descentralizării trebuie să se regăsească în valoarea adăugată în educaţie, materializată prin capacitatea de integrare a tinerilor absolvenţi în societate pe baza competenţelor profesionale dobândite şi în funcţie de piaţa forţei de muncă la nivel local, naţional şi internaţional.

Obiectivele procesului de descentralizare

a. Eficientizarea activităţii şi creşterea performanţelor instituţiilor educaţionale;

• la nivel central - prin degrevarea acestora de sarcinile de administrare curentă şi concentrarea pe elaborarea şi monitorizarea implementării politicilor educaţionale;

• la nivel local – prin creşterea gradului de responsabilizare a comunităţii locale şi a şcolii;

• la nivelul unităţii de învăţământ – prin consolidarea autonomiei şi a capacităţii de a gestiona resursele financiare şi umane.

Prin acest obiectiv se urmareste crearea unui cadru legal care să prevadă roluri distincte pentru toate instituţiile care lucrează într-un cadru descentralizat, sa se elaborareze politici educaţionale eficiente, care să satisfacă standardele de sistem, creşterea implicării şi a efortului bugetar al autorităţilor locale în domeniul învăţământului dar si elaborarea actelor normative, manualelor şi procedurilor, instruirea personalului şcolilor, al administraţiei locale şi centrale pentru a opera într-un cadru descentralizat, care acordă autonomie sporită şcolilor.

b. Democratizarea sistemului educaţional prin consultarea / implicarea comunităţii şi a celorlalţi beneficiari ai actului educativ în luarea deciziilor şi în asigurarea calităţii bazată pe autoevaluare, evaluare externă şi responsabilitate publică. Mecanismele decizionale şi de consultare vor implica atât structurile sistemului de educaţie, cât şi partenerii externi sau beneficiarii serviciilor educaţionale (părinţii, elevii, patronate, sindicate, autorităţi publice locale, sectorul non-profit, asociaţiile profesionale).