Însușirea Operațiilor de Adunare și Scădere cu Numere Naturale și a Proprietăților Acestora

CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII GENERALE

1. Importanţa şi rolul matematicii

în pregătirea şcolarului mic

pentru viaţa cotidiană

Într-o societate în continuă transformare în domeniul automatizării, robotizării şi computerizării, afirmaţia că este nevoie de matematică a devenit insuficientă.

Necesitatea culturii matematice pentru orice om este astăzi tot mai acută. Ea este parte integrantă din cultura generală, ocupând un loc tot mai important în cadrul acesteia. Matematica nu este folosită limitat numai într-un anumit domeniu de activitate, ci unul din „modurile fundamentale ale gândirii umane şi prin aceasta este un element indispensabil fiecărei culturi demne de acest nume”.

Tehnicile, metodele şi modelele matematice se regăsesc în toate domeniile de cercetare. Acesta este rezultatul firesc al unui îndelungat proces de dezvoltare socială în care s-au produs puternice transformări şi perfecţionări ale structurilor sociale şi economice, ale cunoaşterii umane, ale puterii de acţiune şi intervenţie asupra lumii, este rezultatul perfecţionării matematicii însăşi, al trecerii de la stadiul relaţiilor cantitative la cel al aspectelor calitative.

Prin înaltul grad de generalizare şi abstractizare, prin capacitatea de sinteză, a crescut rolul matematicii ca ştiinţă interdisciplinară şi au apărut multiple posibilităţi de aplicare a acesteia. Matematica nu se învaţă pentru a şti,ci pentru a se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica în practică.

În „Cronica anului 2000” profesorul Mircea Maliţa, numind matematica „a doua limbă maternă” , subliniază că aceasta „apare nu ca o ştiinţă departamentală, ci ca un tezaur de notaţii, procedee logice şi de investigaţii de uz general. Învăţământul de azi are în vedere faptul că matematica se impune ca o ştiinţă generală a noţiunilor de ordine şi structură, de stăpânire a mulţimilor complexe organizate şi neorganizate. Pornind de la acest fapt nu trebuie să pară stranie observaţia că un plus de concret în învăţământul matematic, în sens prospectiv, înseamnă o adâncire a schemelor generale abstracte ale gândirii matematice moderne, iar acest proces poate şi trebuie să înceapă de la primele cunoştinţe şi deprinderi dobândite” .

Experienţa demonstrează că activitatea gândirii este stimulată şi aplicată în mare măsură de matematică, de aici trăgând concluzia că matematica înseamnă gândire, gândire organizată, prelungită în ultimul timp prin calculatoare. Mircea Maliţa afirmă pe bună dreptate că „nu există gândire organizată fără matematică”. De aceea tineretul trebuie să dobândească o educaţie matematică, să aibă o cultură matematică. El trebuie să fie inventiv, explorator, îndrăzneţ, cu gândire creatoare.

După cum se ştie, matematica este un obiect de sine stătător încă din clasa I. Şcolii îi revine obligaţia să facă din studiul matematicii nu un scop, ci un instrument de acţiune eficientă, constructivă, modelatoare asupra personalităţii elevului. Matematica nu trebuie privită doar ca o ştiinţă sau ca o disciplină, ci ca o activitate umană ce nu are final în dezvoltarea ei.

În general, educatorul trebuie să vadă în matematică nu numai disciplina care-i învaţă pe copii regulile necesare pentru găsirea rezultatelor exacte, ci ştiinţa care se înscrie în viaţă pe acelaşi loc cu hrana, îmbrăcămintea, relaţiile sociale. Matematica se învaţă din viaţă şi pentru viaţă şi trebuie să-şi găsească aplicativitate pe stradă, în magazine, în discuţiile cu semenii.

Pe drumul modernizării matematicii în şcoală s-au conturat trei direcţii principale: schimbarea conţinutului acestei discipline, sporirea rolului informativ şi îmbunătăţirea metodologiei de predare. Ideea este confirmată de trăsăturile comune ale multiplelor şi variatelor experimente ce se fac în acest sens în învăţământul primar din lumea întreagă şi din ţara noastră: dezvăluirea, încă din şcoala primară,a caracteristicilor generale ale matematicii ca ştiinţă, evidenţierea relaţiilor şi structurilor în cadrul matematicii predate, realizarea în şcoală a unei perioade prearitmetice care să grăbească formarea structurilor operatorii ale gândirii copilului, introducerea noţiunilor matematicii tradiţionale (numere naturale şi operaţii cu acestea) pe baza unor noţiuni mai generale, cum sunt cele despre mulţimi, învăţarea prin descoperire, diferenţierea activităţii cu elevii şi alte metode şi procedee ce sporesc rolul formativ al matematicii şi schimbarea metodologiei de predare.