Maria Montessori

Locul si semnificatia lucrarii “Descoperirea copilului” in gandirea si activitatea Mariei Montessori

Prima editie a acestei lucrari a aparut in anul 1909, cu titlul: Metoda pedagogiei stiintifice aplicata la educatia copiilor mici, in “ Casele copiilor”. In aceasta carte Maria Montessori expunea, dupa propria ei martusurire, rezultatele cercetarilor intreprinse timp de doi ani (1907-1909) in domeniul educatiei copiilor normali de varsta prescolara.

De fapt, putem sa afirmam ca prima editie este rodul unei munci mult mai indelungate deorece cercetarile intreprinse intre anii1896 si 1907 in domeniul educartiei copiilor cu deficiente mintale la care, dealtfel, face referiri in cuprinsul lucrarii - si rezultatele deosebite dobandite i-au imbogatit experienta pedagogica, pe care a valorificat-o si amplificat-o in cercetarile sale ulterioare, efectuate asupra copiilor prescolari dezvoltati normal.

In special in primele capitole ale cartii, autoarea releva faptul esential ca, in conditiile de viata, de educatie si de instructie din scolile traditionale, copii nu se puteau dezvolta normal, nici fizic, nici psihic, nici social, fiind supusi unui tratament de imobilizare, de izolare, de pasivitatea care le paraliza dezvoltarea fireasca. Maria Montessori a ajuns la aceasta concluzie in perioada cand se ocupa de educatia copiilor cu deficiente mintale. Elevii sai, declarati medical ca anormali dar instruiti si exersati cu ajutorul unor metode bazate pe cercetari stiintifice experimentale, au trecut cu success examenele publice in rand cu copii normali din scolile obisnuite. Ei stiau sa se exprime corect, sa scrie si sa citeasca corect, sa faca socoteli la fel ca si cei normali, fara ca examinatori sa poata observa vre-o deosebire mai importanta.

Aceasta intamplare a constituit un moment de rascruce in viata Mariei Montessori, care s-a hotarat ca , de atunci inainte, sa se dedice in intregime studiului metodelor de educatie si de instructie a copiilor normali, pentru indepartarea piedicilor care le franeaza, le intarzie sau le deviaza normala lor dezvoltare si implinire a personalitatii.

Astfel, pe baza rezultatelor cercetarilor sale experimentale Maria Montessori a ajuns la concluzia ca daca niste copii cu deficiente mintale native au putut, prin schimbarea metodelor necorespunzatoare si prin folosirea unor metode rationale de educatie si de instructie, sa-i ajunga pe cei normali din scolile obisnuite, dand maximum din ce putea da ca randament scolar, inseamna ca cei din categoria a doua, copiii normal dezvoltati, au fost pregatiti in conditii anormale, prin metode nerationale. O alta concluzie la care a ajuns a fost faptul ca, daca metodele care au putut sa-i ridice pe cei anormali la nivelul celor normali s-ar aplica si la copiii socotiti normali din scolile obisnuite, acestia din urma ar obtine, indiscutabil, rezultate net superioare celor obisnuite. O a treia concluzie a fost ca atat experienta obisnuita cat si cea riguros stiintifica in cercetarile de psihometrie nu duc la cunoastere copilului adevarat, ci a celui impiedicat in dezvoltarea lui naturala, din cauza unor prejudecati pedagogice, a neintelegerii nevoilor firesti ale copiilor, din cauza mediului de viata neadecvat din scoli, a metodelor padagogice nestiintifice. Copilul adevarat, cu capacitatile lui naturale,- spune Maria Montessori - a ramas necunoscut Acest copil :”adevarat”, normal, natural, nemutilat de conditii externe, este un copil care urmeaza a fi descoperit.

Punand in acest fel problema normalitatii si anormalitatii, Maria Montessori a urmat un drum al ei propriu , deosebit de cel al altor cercetatori de pe vremea sa. Ea a combatut in mod staruitor pe acei pedagogi si psihologi care decretau ca diferentele de capacitate mintala constatae prin teste ar fi native si fatale, imposibile de schimbat prin educatie si instructie. Maria Montessori a dovedit prin cercetari experimentale ca marturisirea inteligentei, a aptitudinilor si a cunostintelor copiilor prin teste nu releva intotdeauna nivelurile de capacitate native, ci nivelurile de educatie si de instructie, de exercitare a capacitatilor native ale copiilor. Ea a dovedit ca omul in devenire pe care copilu in construieste in sine nu este numai un simplu produs biologic, ci, mai ales, un produs social, al mediului uman, al relatiilor sociale, al conditiilor materiale si culturale in care se dezvolta si care pot favoriza sau frana, sau care pot devia dezvoltarea naturala , sanatoasa,normala si deplina a potentialitatilor immense care zac in fiecare copil normal. Din masuratorile efectuate prin teste - spune Maria Montessori rezulta cu necessitate “superioritatea” copiilor din clasele avute si “inferioritatea” celor din cele sarace. Ea combate aceasta concluzie antidemocratica, dovedind ca nu este vorba de diferente native, congenitive,fatale, ci de diferente generate de conditiile in care au crescut – pe de o parte copii care au avut conditiile materiale si culturale adecvate pentru a se putea dezvolta normal, iar pe de alta, copiii care au fost vitregiti de aceste conditii Maria Montessori a dovedit experimental rolul deosebit al conditiilor materiale in exercitarea capacitatilor copiilor, deci rolul educatiei si al instructiei in determinarea nivelului de dezvoltare a inteligentei, a aptitudinilor si a tuturor capacitatilor native ale fiecarui copil in parte, conditii care variaza de la familie la familie, de la scoala la scoala, de la preofesor la professor, si nu numai de la elev la elev.

In timpul cand lucra cu copii cu deficiente mintale, Maria Montessori a fost preocupata de gandul de a-si experimenta metoda si la copiii normali, spre a dovedi temeinicia convingerilor sale stiintifice. Prilejul i s-a oferit in 1906, cu ocazia deschiderii pirmei “Case dei bambini”, a carei activitate propri-zisa a inceput la 7 ianuarie 1907. In prezentul volum, ea istoreste mersul cercetarilor sale in educatia unor copii prescolari, intre doi ani si jumatate pana la sase ani, - copii dintre cei mai saraci din Roma, din cartierul San Lorenzo – si prezinta progresele de-a dreptul uimitoare realizate de acei copii, pusi in conditii de mediu si de relatii educationale create de Maria Monntessori pe cale experimentala.