Mass-media în Educație - Aspecte Pozitive și Negative

ASPECTE INTRODUCTIVE

Termenul de mass-media a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc media (mijloace) cu cel anglezesc mass (masa). Noțunea de masă trebuie ințeleasă ca desemnând un număr foarte mare de oameni, pe care nu-i leagă decât un singur lucru: consumul acelorași conținuturi simbolice distribuite prin tehnologiile moderne de comunicare.

În ceea ce priveste noțiunea de media, ea este folosită în literatura de specialitate pentru a desemna suportul de difuzare al mesajelor, tehnica de producere și transmitere a mesajelor, ansamblul mesajelor create cu ajutorul acestei tehnici, ansamblul organizațiilor care produc și difuzează mesajele , ceea ce generează uneori confuzii semantice.

Pornind de la înțelesul etimologic al termenului, mass-media sunt definite, în general, ca suporturi sau instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între profesioniști ai comunicării, reuniți în instituții sociale și marele public, constituit dintr-un ansamblu omogen de indivizi izolați.

Părerea generală este că mijloacele de comunicare de masă se constituie din ziare, reviste, televiziune, radio, cinema, dar si alte suporturi care servesc la transmiterea de mesaje către un număr cât mai mare de receptori. Desemnate prin termenul generic de mass-media și abordate în ansamblul lor, mijloacele de comunicare în masă nu se prezintă câtuși de putin omogen .

Mijloacele tehnice de comunicare sunt grupate in trei categorii:

• Mijloace tipărite (cărti, ziare, afișe, reviste), acestea constituind cele mai vechi mijloace de comunicare de masă;

• Mijloace bazate pe film (fotografia, cinematograful);

• Mijloace electronice (radio, televizor, telefon, fax, calculator).

Progresul tehnologic a condus la realizări uimitoare în acest domeniu. Au apărut noi sisteme de transmitere a informației și noi instituții mass-media, simultan cu îmbunatățirea perfomanțelor celo vechi. Televiziunea continuă să fie cel mai popular mijloc de informare de masă și de divertisment. În ultimii ani se recurge din ce in ce mai mult la transmiterea informației prin așa-numitele “complexe multimedia”, a căror funcționare se bazează în special pe utilizarea calculatoarelor. Aceste combină elementele specifice tipurilor “tradiționale” de media --textul scris, sunetele, imaginile --generând produse noi, care, prin modul de asamblare și de utilizare (cu ajutorul calculatorului), se deosebesc de cele specifice celorlalte tipuri de mass-media.

Mass-media au devenit parte a sistemului familial și social global, patrunzând cu ușurință în ambianța de viață a familiei, în incinta școlii și în întregul ambient extrafamilial si extrașcolar. Mass-media sunt o prezență constantă in viața noastră cotidiană , afectându-ne comportamentul cognitiv, afectiv-atitudinal sau socio-moral.

Desigur, alte instituții pot avea un impact mult mai puternic, dar nu la fel de constant și de extins. Școala, de exemplu, este principala instituție menită să dezvolte personalitatea individului, să contribuie la socializarea lui.

Dar daca școlarizarea reprezintă doar o etapă in timp, contactul cu mass-media se va extinde pe tot parcursul vieții sale. În jurul acestor invenții tehnice, integrate in tiparul relațiilor sociale familiale, oamenii își organizează mare parte din existența lor de zi cu zi.

Cu toate că scopul utilizării lor nu este în mod necesar unul educațional, puterea de atracție și influențele pe care le exercită nu pot fi neglijate.

Relația dintre mass-media și procesul dezvoltării personalitătii copiilor a stârnit numeroase controverse, deoarece influențele exercitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Mass-media s-a impus ca o componenta esentiala a lumii moderne. Sistemul comunicarii in masa s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societțtii. Are o universalitate pe care nu o are nici o alta institutie.

Mass-media poate acționa asupra: indivizilor, grupurilor, institutiilor, intregii societăți. Totodată ea poate afecta personalitatea umană in:

- dimensiunea cognitiva (schimbarea imaginii despre lume)

- dimensiunea afectiva (crearea sau modificarea unor atitudini si sentimente)

- dimnesiunea comportamnetala (schimbari ale modului de actiune ale indivizilor si fenomene de mobilizare sociala).