Metode Active și Modalități Utilizate în Predarea - Învățarea Pronumelor

Strategia didactică poate fi definită ca o modalitate de organizare şi conducere a procesului de predare – învăţare - evaluare, pe baza combinării eficiente a mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, în funcţie de conţinutul şi cunoştinţele anterioare, vizând obţinerea de performanţe maxime, în raport cu obiectivele pedagogice fixate.

Dascălii îşi stabilesc strategiile didactice pornind de la concepţia contemporană şi concepţia personală, având în vedere conţinutul şi obiectivele situaţiilor de instruire, diferite tipuri de învăţare, principiile şi legile didactice, sistemul de gândire şi, nu în ultimul rând, nivelul de cunoştinţe al elevilor sau spaţiul şcolar unde se desfăşoară lecţia precum şi timpul alocat acesteia.

Problematizarea

Ca modalitate metodologică, problematizarea conduce pe elevi la rezolvarea unor ,,situaţii-problemă’’, care apar între nevoia găsirii soluţiei unei probleme şi experienţa redusă sau priceperea nesatisfăcătoare a elevului. Misiunea dascălului este dificilă deoarece, el trebuie să descopere, să inventeze, să genereze ,,situaţii - problemă’’ care să solicite gândirea elevilor. Pentru ca problematizarea să fie eficientă este necesar ca dascălul să respecte unele condiţii în formularea situaţiilor - problemă:

• să asigure un bagaj minim de informaţii cerute de probleme;

• să se raporteze la cunoştinţe dobândite anterior;

• să organizeze informaţiile astfel încât întrebarea - problemă să fie însoţită de direcţionarea spre rezolvare a gândirii elevilor.

Ea îşi găseşte utilizarea în toate împrejurările în care se pot crea situaţii-problemă, ce urmează a fi soluţionate prin cercetare şi descoperire de noi adevăruri. Profesorul nu comunică elevilor cunoştinţe de-a gata elaborate, ci îi pune într-o situaţie de cercetare, pentru a rezolva problema cu care se confruntă. Prin problema didactică înţelegem o dificultate pe care elevul nu o poate soluţiona decât prin implicare şi căutare, în cadrul unei activităţi proprii de cercetare. Este vorba, mai exact, de o situaţie special organizată de către profesor, în care elevii caută să depăşească dificultăţile întâlnite, dobândind cunoştinţe şi experienţe noi, consolidându-şi priceperile şi deprinderile.

Creând o situaţie problemă oferim elevului posibilitatea să depăşească acea practică şcolară, care presupune învăţarea pur şi simplu a unor cunoştinţe nu întotdeauna înţelese, determinându-1 să caute prin efort propriu soluţia, orientându-se după anumite repere. În acest fel, învăţarea nu mai constituie o imitare pasivă, ci un proces intelectual activ, asemănător cu cercetarea ştiinţifică. Datorită potenţialului său activizator (subiectul cunoscător se raportează activ la materialul de studiat) metoda problematizării dezvoltă schemele operatorii ale gândirii, antrenează aptitudini creatoare, asigură motivarea intrinsecă a învăţării, captează atenţia şi mobilizează la efort, declanşează interesul cognitiv şi pregăteşte elevul pentru independenţa în gândire.

Experimentul

Experimentul ca metodă didactică derivă din metoda de cercetare cu acelaşi nume; servind însă realizării unor obiective pedagogice.

Experimentul constă în provocarea intenţionată a unui fenomen în scopul studierii lui.

Cele mai întâlnite forme ale experimentului sunt:

1. Experimentul cu caracter demonstrativ - realizat de profesor, în faţa clasei, în următoarea succesiune de etape: asigurarea unei pregătiri teoretice: sunt actualizate sau prezentate cunoştinţele teoretice care vor fi utilizate pe parcursul desfăşurării activităţii experimentale sau la prelucrarea datelor şi stabilirea concluziilor; cunoaşterea aparaturii de către elevi: sunt descrise trusele, aparatele, instalaţiile experimentale; executarea lucrării experimentale de către profesor, cu explicarea demersurilor efectuate şi asigurarea unei atitudini active din partea elevilor; elaborarea concluziilor, prin antrenarea elevilor.

2. Experimentul cu caracter de cercetare se aseamănă cel mai mult cu experimentul ca metodă de cercetare şi parcurge aproximativ etapele unei investigaţii experimentale autentice: delimitarea unei probleme; emiterea de ipoteze; organizarea unor situaţii experimentale; desfăşurarea propriu-zisă a experimentului, cu folosirea aparaturii de laborator; prelucrarea şi interpretarea datelor; confirmarea sau infirmarea ipotezei.