Metode Alternative de Evaluare

ARGUMENT

În cadrul reformei educaţionale actuale a învăţământului românesc, un accent deosebit se pune pe utilizarea unor metode şi tehnici de evaluare eficientă a elevilor, aceasta presupunând şi o serie de metode alternative.

Experienţa de la catedră demonstrează că nu se poate renunţa definitiv la metodele tradiţionale de evaluare,în favoarea celor alternative, dar se impune îmbinarea acestora în scopul optimizării actului didactic.

Spre deosebire de metodele tradiţionale, care realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi de regulă cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legatură cu instruirea învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta;pe de altă parte ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.

Cap.1METODELE ALTERNATIVE DE EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT

1.1. Metode alternative de evaluare

Într-o lume dinamică, schimbarea, progresul se manifestă în plan ştiinţific, metodologic, instrumental, la nivelul tehnicilor şi tehnologiilor, dar şi la nivelul mentalităţilor, atitudinilor şi comportamentelor. Ca urmare, procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de aceste schimbări. Devine necesară promovarea învăţării în grup, a metodelor şi strategiilor care să asigure continuumul învăţării.

Utilizarea şi aplicarea metodelor educaţionale alternative presupune automat şi utilizarea unor metode alternative de evaluare. Astfel în practica şcolară s-au îmbunătăţit metodele şi tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare-învăţare-evaluare şi pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalităţii autonome, libere şi creatoare.

Dintre cele trei componente ale spiralei educaţiei, predare-învăţare-evaluare, cea din urmă este considerată un subiect sensibil deoarece efectele acţiunilor evaluative se fac simţite nu numai în interiorul sistemului educaţional, ci şi în afara lui, respectiv în plan cultural, social şi chiar politic.

Pe de altă parte, între instruire-învăţare-evaluare există o relaţie de intercondiţionare reciprocă, fiecare dintre ele realizându-se prin raportare la celelalte. Nu este corect să evaluăm ceea ce nu s-a predat, respectiv învăţat, dar nici nu are sens să se predea, respectiv învăţa, ceea ce nu se evaluează.

“Folosirea acestor metode de evaluare este crucială, ca garanţie a faptului că predarea şi evaluarea sunt complementare şi că sunt folosite procedee potrivite gradului de dezvoltare a copilului”.

Spre deosebire de metodele tradiţionale, care realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi de regulă cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici:

− pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legatură cu instruirea/învăţarea;