Metode de Învățământ

1. Definirea conceptelor de: tehnologie didactică, strategie didactică, metodologie didactică, metode de învăţământ, procedee didactice

Conceptul de tehnologie didactică (a instruirii ) se referă la procesul de învăţământ în desfăşurarea sa şi desemnează metodele şi mijloacele de învăţământ, precum şi formele de organizare a acestui proces, toate aceste componente fiind privite in interacţiunile lor complexe şi fundamentate de principiile didactice .

Tehnologia didactică vizează câteva obiective precise :

• Asigurarea unui mediu favorabil pentru învăţare;

• Secvenţierea şi organizarea conţinuturilor predate în aşa mod încât acestea să poată fi asimilate de elevi şi transformate în structurile lor cognitive;

• Alegerea strategiilor optime de predare;

• Integrarea mijloacelor de instruire în procesul predării şi învătării.

Notiunea de strategie didactică circulă şi este folosită cu două întelesuri: într-o acceptiune cuprinzătoare, mai largă, ea desemnează un anumit mod de concepere, organizare şi realizare a unei serii de acţiuni de predare – învăţare prin parcurgerea cărora se realizează obiectivele activităţii instructiv educative.

Abordând, în mai multe lucrări, problematica strategiei didactice, Dan Potolea o defineste ca : ”un mod deliberat de programe a unui set de acţiuni sau operaţii de predare şi învăţare orientate spre atingerea, în condiţii de maximă eficacitate şi eficienţă, a obiectivelor prestabilite”.

În strânsă corelaţie cu funcţia sa prescriptivă strategia didactică îndeplineşte şi una orientativă, ea reprezentând „linia de orientare” în raport cu acţiunile întreprinse de profesor şi elevi.

Strategia didactică defineşte şi exprimă concepţia profesorului privind modul de abordare a acestor activităţi, concepţie care determină, guvernează şi orientează comportamentul de predare (al profesorului) şi pe cel de învăţare (al elevului ).

Cele două activităţi pot fi abordate pluri - modal: frontal, grupal sau individual, clasic sau modern, monodisciplinar sau interdisciplinar, analitic ori sintetic, inductiv sau deductiv, teoretic ori practic, aplicativ, creativ sau algoritmic.

Definită în termeni operaţionali, strategia didactică, reprezintă un anumit mod de abordare şi rezolvare a unei sarcini complexe de instruire (învăţare), prin alegerea, combinarea optimă şi utilizarea unui ansamblu de metode şi mijloace în vederea realizării obiectivelor stabilite.

În sens restrâns, strategia didactică este echivalentă cu metoda de învăţământ, fiind înţeleasă şi definită ca „un ansamblu de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor şi elevi în vederea predării şi învăţării unui volum de informaţii, a formării unor priceperi şi deprinderi, a dezvoltării personalităţii umane „.

Tipuri de strategii

Lucrările de specialitate relevă variate tipuri de strategii didactice identificate după mai multe criterii:

a) În funcţie de forma de raţionament pe care se bazează şi îl solicită distingem mai multe tipuri de strategii:

• Strategii inductive - îl plasează pe elev în contact perceptiv cu date, fapte, exemple concrete, particulare, a căror observare, analiză, comparare şi interpretare se soldează cu elaborarea unor generalizări: concepte, definiţii, ideii, reguli, principii.

• Strategii deductive - sunt opuse celor inductive, acţiunile elevilor, demersurile gândirii lor fiind orientate în sens descendent: de la concepte, ideii, reguli, principii, etc. prezentate şi explicate la început se ajunge la fapte, date şi exemple concrete, deci la cazuri particulare care le ilustrează; de la cunoştinţe cu caracter general la cunoştinţe particulare, de la ipoteză la faptul verificat prin observare şi experiment etc.

• Strategii analogice - mijlocesc cunoaşterea realităţii de către elevi pe baza raţionamentului analogic şi a modelării.

• Strategii transductive - se caracterizează prin prezenţa şi relaţionarea în cadrul acestora a unor ideii cu acelaşi grad de generalitate .

• Strategii mixte: inductiv –deductiv, deductiv –inductive. Se caracterizează prin alternanţa celor două tipuri de raţionament şi îmbinarea lor, ponderea fiecăruia depinzând de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor.