Metode de prevenire și combatere a eșecului școlar

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune abordarea unui subiect de o mare importanţă pentru actorii câmpului educaţional, atât profesori, cât şi elevi: eşecul şcolar. Am prezentat acestă problemă atât la nivel teoretic cat şi practic, realizand o cercetare având ca principal scop identificarea prezenţei fenomenelor de eşec şi identificarea efectelor acestui fenomen.

Am ales această temă, deoarece eşecul şcolar reprezintă un fenomen actual cu care se confruntă învăţământul şi care ia amploare pe zi ce trece. În acelaşi timp orice profesor se loveşte inevitabil de acest fenomen în munca de zi cu zi şi de aceea consider că orice cadru didactic trebuie să fie preocupat de cercetarea cauzelor care determină eşecul şcolar şi să cunoască măsurile de prevenire a situaţiilor de eşec şcolar. Tot mai mulţi elevi nu cunosc importanţa acestui fenomen iar amprentele vor lăsa urme in viaţa fiecaruia. De aceea, este esenţial să existe o relaţie permanentă intre profesor-elev-părinte pentru a fi la curent cu tot ce are legătură cu elevul, pentru a-l motiva şi susţine în tot ce doreşte să realizeze.

În primul capitol “Noţiunea de eşec şcolar” am prezentat etimologia eşecului şcolar, tipurile de eşec, dinamica şi perspectiva subiectivă asupra fenomenului. Aceste aspecte sunt importante pentru a înţelege cât mai bine fenomenul studiat şi pentru a înţelege faptul că fiecare elev înţelege eşecul sau succesul şcolar diferit.

În al doilea capitol “Cauzele eşecului şcolar” am prezentat principalele cauze care determină apariţia acestui fenomen. Pentru combaterea eşecului şcolar un pas important îl reprezintǎ identificarea cauzelor, descifrarea mecanismelor producerii eşecurilor. Aceste cauze ţin de disfuncţionalităţile găsite la nivelul elevului, familiei, şcolii, la nivel psihologic.

În al treilea capitol “Diagnosticare, modalităţi de prevenire şi combatere a eşecului şcolar” am prezentat modul de diagnosticare a elevilor aflaţi în situaţie de risc de eşec, prezentând metode formale şi nonformale de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

Acestea sunt aspectele pe care lucrarea de faţă şi le-a propus să le dezbată.

CAPITOLUL 1 - Noţiunea de eşec şcolar

Disproporţia dintre cerinţele şcolare şi performanţele şi eficienţa activităţii de învăţare determină apariţia eşecului şcolar.

Există un număr destul de mare de copii care nu au acces la educaţie, care nu participă adecvat la procesul de învăţare şcolară sau care nu au posibilitatea de a-şi termina studiile.

Eşecul şcolar nu trebuie confundat cu eşecul în învăţare, dificultăţile în învăţare nu reprezintă un insucces şcolar.

Eşecul şcolar are efecte negative atât în plan psihologic individual, prin alterarea imaginii de sine a elevului, astfel pierzându-şi încrederea în propriile posibilităţi, chiar dezvoltând o teamă de eşec, cât şi în plan social, deoarece un eşec şcolar permanentizat duce la marginalizarea şcolară a elevului.2

Din punct de vedere al psihologiei educaţiei, eşecul şcolar poate fi interpretat drept o inadaptare a şcolii la elev, fapt ce are implicaţii la nivel de politică a educaţiei. Vor fi necesare restructurări ale finalităţilor educaţiei (de sistem – idealuri, scopuri şi de proces – obiectivele instruirii).

Fiecare insucces şcolar este unic, nerepetabil, are o istorie personală şi socială. Permite diagnosticarea dificultăţilor în învăţare, fiind determinat de factori cauzali, cu consecinţe imediate, chiar de durată.

Şi elevii cu aptitudini deosebite, cărora nu li se oferă şansa de a se afirma prin sarcinile didactice primite pot avea insucces. Apare o “subrealizare şcolară”. Aceşti elevi au particularităţi determinate de gradul lor înalt de inteligenţă intelectuală, pot avea dificultăţi de natură emoţională, comportamentală sau o imagine de sine diminuată.

Inadaptarea şcolară apare când între elev–profesor, elev–şcoală, elev–învăţare apare o situaţie de dezechilibru sau de conflict. Este o organizare deficitară a resurselor învăţării. Astfel, putem vorbi despre un eşec psihologic, ce rezultă din nevalorificarea resurselor interne ale elevului de către el însuşi şi profesor, resurse precum cele cognitive, motivaţionale, afective, aptitudinale, volative, temperamentale, caracteriale.