Metode interactive utilizate la lecțiile de informatică

Şcoala contribuie tot mai mult la modelarea personalităţii şi la cultivarea trăsăturilor ei. În întreaga operă de formare a omului nou, a personalităţii sale, un rol important, uneori chiar decisiv, îl au primii ani de şcoală.

Cadrul didactic trebuie să fie animat de o puternică receptivitate faţă de tot ce este nou si important în specialitatea sa şi în pedagogie, iar în practică să dovedească un efort continuu spre autodepăşire, pentru a face faţă sarcinilor pe care le ridică învăţământul.

Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ - participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.

Caracteristicile metodelor interactive: sunt atractive; stimulează implicarea activă în sarcina didactică; stimulează iniţiativa; asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare; valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor; acţionează asupra gândirii critice a elevilor; elevii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor; promovează învăţarea prin cooperare; copiii învaţă să argumenteze acţiunile; îi învaţă pe elevi să comunice între ei şi să asculte părerile celor din jur.

În Capitolul I-Delimitări conceptuale este inclus clasificarea metodelor didactice după opinia mai multor pedagogi. Deasemenea este dată și definiția de metodă și etimologia apariției acestui cuvânt. Tot în acest capitol sunt relatate și care sunt funcțiile metodelor didactice, la ce contribuie ele. Un alt paragraf important din acest capitol este: Avantajele și limitele metodelor expozitive și metodelor interactive , evidențiindu-se importanța utilizării și diversificării acestora.

Capitolul II Metode moderne de predare a informaticii include descrierea un set de metode interactive cu aplicație la lecțiile de informatică.

2

Capitolul I Delimitări conceptuale

1.1 Definiţia metodei

Metodele didactice reprezintă „o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar, eforturile profesorului şi ale elevilor săi“ [1, p.63]. Pot fi considerate drept „calea de urmat în activitatea comună a educatorului şi educaţilor, pentru îndeplinirea scopurilor învăţământului, adică pentru informarea şi formarea educaţilor“ [7, p.143].

Metoda poate fi privită şi ca „o modalitate de acţiune, un instrument cu ajutorul căruia elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, îşi înşusesc şi aprofundează cunoştinţe, îşi informează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini etc.“ [ 8, p.122].

În didactica modernă „metoda de învatamânt este înteleasă ca un anumit mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată care să se apropie până la identificare cu una de cercetare ştiinţifică, de urmărire şi descoperire a adevarului şi de legare a lui de aspectele practice ale vieţii“ [7, p.126].

Procedeele didactice sunt elemente de detaliu ce intră în componenţa metodelor; sunt soluţii didactice practice ce concură la aplicarea cu eficienţă a metodei. Relatia dintre metode şi procedee este una dinamica: în anumite contexte pedagogice o metoda se poate transforma în procedeu şi invers.

1.2Funcţiile metodelor didactice

Conform lecturii de specialitate metodele didactice îndeplinesc următoarele funcții: [2, p.43] Funcţia cognitivă

Metodele didactice îndeplinesc o funcţie cognitivă în măsura în care reprezintă o cale de acces la cunoaştere. Prin intermediul acestora elevul, sprijinit de profesor, îşi însuşeşte valorile culturii şi ştiinţei. Metode devine astfel un mod de a afla, de a descoperi , de a cerceta realiatea înconjurătoare, de a-şi însuşi cunoştinţe, de a-şi forma abilităţi cognitive. Prin intermediul metodelor didactice profesorul aduce realitatea mai aproape de elev, creând situaţii de viaţă, facilitând învăţarea. Experienţele didactice propuse de către cadrul didactic sunt dirijate metodologic de acesta către atingerea dezideratelor educative.

3

Funcţia formativ-educativă

Pe lăngă ţeluri de ordin cognitiv (de cunoaştere), metodele didactice îndeplinesc şi funcţii de formare şi exersare a priceperilor, deprinderilor, capacităţilor de cunoaştere şi acţiune, având rol în formarea şi dezvoltarea personalităţii ca întreg. Prin metodele folosite, profesorul influenţează formarea şi dezvoltarea unor atitudini, emoţii, sentimente, interese, convingeri. Funcţia motivaţională

Un criteriu de apreciere a eficienţei unui demers instructiv-educativ îl constituie gradul de plăcere în învăţare. Metoda didactică îndeplineşte în acest sens o funcţie motivaţională în măsura în care reuşeşte să facă activitatea să fie atractivă, să stimuleze motivaţia în învăţare, interesul pentru studiu menit să susţină efortul cognitiv de mobilizare pshică.