Metode și tehnici pentru grupul creativ

Conceptul însuși de creativitate a dobândit noi dimensiuni, în sensul ca activitatea creatoare nu se manifestă numai în domeniul artei și știiței, așa cum se gândea în trecut, ci potențialitățile creative se afirmă și sunt solicitate de toate sectoarele de activitate umană: artă, știință, tehnică, muncă de organizare și conducere, activitatea didactică etc. Existența unui potențial creativ la școlarul mic este explicată de fantezia, imaginația necontrolată a acestuia, absența cenzurii exercitată de factorul rațional, manifestarea spontaneității ca factor al creativității. Treptat spontaneitatea se supune stereotipurilor sociale și culturale care caracterizează mediul uman. Încurajarea tendinței de creativitate a școlarului mic trebuie să constituie o obligație morală a fiecărui învățător pentru ca procesul de învățământ oferă diverse și bogate prilejuri de cultivare a creativității. Învățarea creativă reprezintă o formă a învățării care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale și colective orientate spre căutarea, aflarea și aplicarea noului. Printre obiectivele urmărite de învățarea creativă pot fi enumerate: formarea la persoanele și colectivitățile supuse procesului instructiv-educativ a unor structuri psihice operatorii pentru o rezolvare a problemelor într-o manieră inovatoare, promovarea și asimilarea unor tehnici și metode euristice la toate nivelurile procesului de învățământ. Învățând creativ, devenim creativi. Aplicând metodele și tehnicile de învățare creativă, învățarea nu numai că nu va mai fi un chin, cum se întâmplă să fie adesea pentru elevii noștri, dar va deveni o „reală” plăcere. Vor conștientiza că tot timpul există în jurul lor câte ceva ce poate deveni interesant și care le poate fi util ulterior. Noi, educatorii,învățătorii, învățăm în fiecare zi să fim creativi, împreuna cu elevii noștri, pe care încercăm să-i înarmăm cu cât mai multe tehnici de învățare creativă și căutând să le punem în valoare cât mai mult potențialul creativ. În școală sunt unele condiții și situații specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ, a gândirii divergente, a atitudinii creative etc. Astfel de condiții și situații pot fi: încurajarea elevilor să pună întrebări, să fie activi prin operare cu idei și obiecte, să discute și să dezbată, să facă critici constructive etc. Metode și tehnici specifice grupului creativ Pentru a dezvolta creativitatea, specialiștii au pus la punct diverse tehnici care să permită unor elevi normali să obțină rezultate apropiate celor creativi. Aplicarea lor din ce în ce mai susținută în ultimii ani le-a dovedit din plin utilitatea. Iată câteva din metodele și tehnicile specific grupului creativ :

Brainstormingul: Activitatea de brainstorming începe cu prezentarea clară a problemei care va fi dezbătută şi li se cere participanţilor să formuleze idei cu privire la situaţia pusă în discuţie. Fiecare elev trebuie să spună tot ce îi trece prin cap în legătură cu problema în cauză. Conducătorul şedinţei trebuie să urmărească respectarea regulilor şi să noteze toate ideile enunţate într-un loc vizibil. Peste 1-2 zile de la desfăşurarea şedinţei, comitetul de evaluare analizează şi selectează ideile valoroase, propunând soluţii finale pentru problema dezbătută. La nivelul clasei de elevi se poate alege soluţia optimă la sfârşitul orei, mai ales atunci când metoda este folosită ca exerciţiu de stimulare a creativităţii prin intermediul activităţilor din cadrul orelor de dirigenţie sau a celor desfăşurate în cadrul unor cercuri pe materii.

Metoda Phillips 6-6: Această metodă poate fi aplicată cu succes grupurilor şcolare, presupunând participarea unui număr mai mare de persoane, de la 30 până la 60. Participanţii se grupează în subgrupuri de câte 6 persoane, care vor discuta problema dată timp de 6 minute. Fiecare grup îşi alege un lider care notează ideile emise şi soluţiile la care s-a ajuns în urma discuţiilor. După cele 6 minute, liderul exprimă soluţia la care a ajuns grupul său, aceste soluţii notându-se într-un loc vizibil pentru toţi participanţii. Urmează discuţia finală prin intermediul căreia se va alege cea mai viabilă soluţie.

Metoda 6-3-5: Participanţii se împart în grupuri de câte 6 persoane, fiecare propunând 3 idei într-un timp maxim de 5 minute. Conducătorul ( cadrul didactic) formulează tema, iar la nivelul subgrupurilor fiecare membru răspunde, în scris, prin 3 soluţii. Fiecare elev pasează vecinului din dreapta foaia cu propriile propuneri, preluând, la rândul său, foaia cu soluţiile elevului din stânga, pentru a face diverse completări, retuşuri, precizări. Rotirea se face de 5 ori până ce ideile emise de oricare membru al grupului sunt văzute de toţi ceilalţi. La sfârşitul orei se sintetizează propunerile şi se aleg cele mai bune soluţii. Prin intermediul acestei metode se obţine o cantitate mare de idei.

Discuţia Panel: Tema în cauză se discută de către un grup restrâns-numit panel (juraţi)- format din 5-7 elevi. Ceilalţi elevi din clasă ascultă în tăcere ceea ce se discută, dar pot interveni numai prin bileţele (de culori diferite) trimise ,,juraţilor,, conţinând întrebări, sugestii sau păreri personale. După primirea acestor bileţele panelul reia discuţia, în funcţie de conţinutul acestora. După ce grupul de juraţi a epuizat repertoriul ideativ, persoanele din clasă pot intrveni şi direct pentru soluţionarea problemei. În finalul dezbaterilor conducătorul grupului, în colaborare cu panelul, realizează o sinteză a ideilor exprimate şi formulează concluziile.

Jocul de rol:

Derivată din psihodrama lui Jacob Levy Moreno, metoda ia forma unei improvizaţii teatrale pe o temă dată. Jocul de rol poate fi folosit la toate nivelurile de vârstă. Folosit în spercial în cadrul orelor de dirigenţie, jocul de rol poate fi folosit pentru formarea deprinderilor şi conduitelor necesare integrării sociale, pentru formarea atitudinilor pentru o anumită profesie sau specializare şi pentru formarea capacităţilor de perfecţionare a rolului profesional.