Metode tehnici și instrumente de evaluare în învățământul primar

I. EVALUAREA ÎN EDUCAŢIE

În acţiunile umane, mai ales in cele întreprinse deliberat, evaluarea este un fapt obiectiv. Întreaga existenţă a omului este insoţită de numeroase evaluări. V. Pavelcu, 1968 aprecia că „ciclul existenţei noastre este un şir de examene în faţa naturii, a societăţii, a propriei conştiinţe“. Toate actiunile, atitudinile, competenţele, comportamentele omului sunt apreciate de alţii şi de el însuşi. Este în logica lucrurilor ca, întreprinzând o anumită activitate, realizatorul acesteia să se intereseze, în final ca şi pe parcursul ei, de măsura în care şi-a atins scopul şi chiar de modul în care s-a derulat activitatea.

Ca toate activitaţile umane, educaţia presupune şi procese evaluative, asociate constant şi aflate în interacţiune cu toate celelalte componante ale acesteia.

Procesul de învăţământ reprezintă subsistemul praxiologic al sistemului de învăţământ, finalizat la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Una dintre caracteristicile generale ale procesului de învăţământ este aceea de autoreglare a activităţii cadrului didactic în funcţie de răspunsurile elevilor la nivelul unor circuite de conexiune inversă, deschisă spre (auto)perfecţionare. Evaluarea asigură realizarea efectivă a circuitului de conexiune inversă externă necesar la nivelul structurii acţiunii didactice în vederea autoreglării permanente a acesteia. În măsura în care stimulează şi apariţia circuitului de conexiune inversă internă (premisa transformării obiectului instruirii în subiect al instruirii), evaluarea devine chiar o activitate comună cadrului didactic şi a elevului (autoevaluarea). Din această perspectivă evaluarea este implicată în fiecare moment al activităţii de predare-învăţare (S. Cristea,1997, p. 140).

Toate caracteristicile procesului de învăţământ asigură condiţiile de eficienţă pentru proiectarea, desfăşurarea, realizarea obiectivelor precizate, prin situaţiile de predare-învăţare organizate. Dar la fel de inportantă este şi conoaşterea rezultatelor acţiunilor intreprinse în acest cadru. Alături de învăţare şi predare, evaluarea întregeşte unitatea procesului de învaţamânt. Prin corectarea pozitivă, ca şi prin constatarea erorilor, abaterilor, evaluarea marchează contribuţia sa specific la realizarea obiectivelor.

Prin corelare cu predarea-învăţarea, evaluarea cumuleaya mai multe roluri şi trasături: are un caracte complex şi cuprinzător, un rol preventive, o funcţie coordonatoare, dă orientare strategică a acţiunii viitoare, se raportează la obiective şi la condiţiile îndeplinirii lor, se bazează pe informaţii variate privind toate categoriile de obiective, generează autocontrolul, stimulează elemente pozitive, cere în special obiectivitate, imprimă orientarea spre rezultatele conducerii activitaţii, se efectuează in toate momentele activitaţii.

I.1. Definirea conceptului

Evaluarea este un proces de bază în instruire, alături de predare şi învaţare şi arată eficienţa, eficacitatea, progresul, reuşita, succesul, performanţa şcolară sau reversal lor, pentru fieacre elev, dar şi profesor, şcoală (E. Joita, 2001, pag 184).

Conceptual pedagogic de evaluare defineşte acţiunea de verificare a rezultatelor obţinute la nivelul activităţilor de educaţie/instruire, având ca funcţie central reglarea-autoreglarea acestora, acţiune bazată pe operaţii de măsurare, apreciere, decizie.

Sfera de referinţă a conceptului vizează activitatea de educaţie/instruire, proiectată si realizată la niveelul sistemului şi al procesului de învăţământ.