Metodica Predării Unității de Învățare Amestecarea

CUVÂNT ÎNAINTE

Obiectivul principal al întregului program economic, social şi cultural al ţării noastre este legat direct de contribuţia factorului uman de calitatea şi capacitatea forţei de muncă.

Participarea forţei de muncă la valorificarea deplină, superioară, a tuturor factorilor economici ai producţiei, reprezintă o cerinţă majoră. În cadrul procesului de modernizare folosirea factorului uman are un rol decisiv, esenţial, constituind o parte organică a acestuia.

Având convingerea că resursele umane sunt factorul cel mai important al producţiei, şi în acelaşi timp beneficiarii dezvoltării generale ai economiei, o preocupare permanentă a fost creşterea şi perfecţionarea forţei de producţie a ţării la nivelul cerinţelor ştiinţei şi tehnicii contemporane, de ridicarea eficienţei întregii activităţi economice. În acest sens este relevant faptul că an de an au fost create mereu alte ateliere şcoală pentru instruirea elevilor şi pentru a produce bunuri materiale.

Pornind de la principiul că şcoala constituie factorul principal de educare şi formare a tinerei generaţii, sunt prevăzute o serie de sarcini importante vizând dezvoltarea şi modernizarea învăţământului în ţara noastră.

În acest sens învăţământului îi revine misiunea nobilă de a realiza continuu perfecţionarea individului dezvoltat în toate privinţele pentru diferite feluri de activitate care să alterneze, căpătând din ce în ce mai mult caracterul unui proces permanent care nu se încheie odată cu absolvirea unei forme de pregătire ci este în continuă perfecţionare şi cu metode variate pe parcursul întregii vieţi profesionale a lucrătorului.

Dezvoltarea şi modernizarea continuă a învăţământului este un factor de bază al programului general al cunoştinţelor, de pregătire al foţei de muncă la un înalt nivel calitativ, de creştere a calificării oamenilor muncii din toate domeniile de activitate.

ŞCOALA – FACTOR HOTĂRÂTOR ÎN EDUCAREA TINERILOR

Între factorii antrenaţi sau care intervin în procesul de educare a tinerei generaţii, prin rolul lor mai însemnat, se remarcă şcoala, familia, instituţiile şi întreprinderile productive, instituţiile de cultură şi artă, organizaţiile sportive. Acestora li se adaugă influenţele educative ce acţionează asupra elevilor prin mass-media şi prin studiile individuale în timpul lor liber. Fiecare din aceşţi factori duce de-a lungul anilor la o educaţie intelectuală, morală, tehnico-productivă, estetică şi fizică a tinerilor, care nu poate fi neglijată.

Prin valorificarea acestei multitudini de influenţe educative, pentru coordonarea şi direcţionarea lor pozitivă, rolul conducător îi revine şcolii – ea fiind instituţia specializată în organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ.

Şcoala are ca funcţie esenţială educarea tinerei generatii. În scopul realizării funcţiei sale esenţiale şcoala dispune prin grija statului, de bază materială, tehnico-materială şi documentară pentru organizare şi documentare optimă în procesul instructiv-educativ. În acelaşi scop ea este încadrată cu specialişti în domeniul organizării, conducerii şi desfăşurării procesului de învăţământ.

Şcoala îşi îndeplineşte rolul de factor conducător în educarea tinerei genraţii prin colaborarea cu ceilalţi factori educaţionali, prin coordonarea influenţelor educative exercitate de aceştia.

Realizarea acestui rol presupune:

a. o bună informare a şcolii asupra acţiunilor şi influenţelor educative exercitate de factorii amintiţi;

b. informarea reciprocă între şcoală şi factorii educativi organizaţi în vederea evitării paralelismelor, suprapunerilor sau chiar a unor activităţi contradictorii;

c. asigurarea de către şcoală a unor consultaţii şi îndrumări competente care să asigure corectitudinea acţiunilor desfăşurate de către ceilalţi factori şi să le mărească eficienţa;

d. stabilirea în comun şi realizarea unor planuri şi sisteme de acţiuni educative cu participarea bine precizată a doi sau mai mulţi factori educativi;

e. conducerea efectivă de către şcoală a unor acţiuni cu implicaţii educative în aria de manifestare a celorlalţi factori.

La realizarea funcţiei esenţiale a şcolii contribuie întregul corp profesoral precum şi cadrele ajutătoare (bibliotecari, pedagogi, cadre medicale).

Împlinirea unitară a sarcinilor ce le revin atât în cadrul şcolii cât şi în afara ei impune o permanentă colaborare a cadrelor didactice între ele şi a acestora cu cadrele ajutătoare

Colaborarea cea mai intensă se consumă între cadrele didactice care predau la aceeaşi clasă, ele urmărind în aceeaşi măsură schimbul de informaţii privind aria muncii instructiv-educativă, cunoaşterea psiho-pedagogică a elevilor, schimbul de informaţii cu experienţă profesională, colaborarea în cercetarea pedagogică, dar şi informarea asupra colaborării cu ceilalţi factori educaţionali.

Colaborarea în cunoaşterea psihopedagogică a elevilor poate duce la compararea manifestării elevului la diferite obiecte de învăţământ, observându-se mai uşor preocupările, înclinaţiile şi interesele lui. Bineînţeles că o colaborare reală în privinţa cunoaşterii psiho-pedagogice a elevilor implică conlucrarea, sprijinul reciproc a cadrelor didactice în observarea, studierea, interpretarea şi utilizarea datelor asupra elevilor în toate aspectele cunoaşterii acestora.