Mișcarea de eliberare națională în perioada primului război mondial

ARGUMENT

In alegerea acestei teme, “Aspecte privind miscarea de eliberare nationala in perioada primului razboi mondial ”, am fost determinata in primul rand de preocuparea mea pentru studiul istoriei cat si de important acestui obiect in pregatirea generatiei de maine.

Istoricii spuneau despre istorie, ca este un dascal al vietii. Intr-adavar, cunoasterea faptelor din trecut, interpretarea lor corectarea, stiintifica, ne ajuta sa intelegem mai bine prezentul si ne da pilde pentru actiunile noastre.

Istoria este stiinta care ne permite sa urmarim si sa intelegem intreaga dezvoltare a omenirii, in care se inscrie si dezvoltarea tarii noastre de-a lungul secolelor si mileniilor. Noi toti trebuie sa dam o inalta apreciere istoriei ca mijloc de educare a tineretului. Cunaosterea istoriei inseamna cunoasterea a ceea ce a fost inainte, cu adevarat revolutionar in trecutul poporului. Pentru noi, istoria tarii este un nesecat izvor de invataminte si de patriotism, un stimulent puternic in munca si viata noastra. Cunoscand istoria glorioasa a poporului nostru, invatam sa pretuim si sa iubim si mai mult cuceririle prezentului nostru democrat.

Istoria tarii noastre si a poporului roman este strans legata de istoria tarilor si popoarelor vecine.

Studierea istoriei permite cunoasterea legaturilor traditionale care au existat de-a lungul secolelor intre popoare, in special intre, popoarele vecine a relatiilor lor de solidaritate in lupta pentru cauza libertatii si independetei.

Istoria este o stiinta concreta care poate fi studiata numai pe baza faptelor istorice.

Nicolae Balcescu denumea istoria – “cea dintai carte a natiei”, si de aici studiul istoriei ne apare ca un izvor de invataminte pentru prezent si viitor.

Totodata, studierea istoriei contribuie la dezvoltarea sentimentelor de pretuire a celor care, prin munca si lupta lor, au impulsionat dezvoltarea tarii noastre, au asigurat progresul ei.

Cultivarea dragostei de tara, pretuirea luptei inaintasilor nostri pentru libertate si progres reprezinta nu numai o indatorire de recunostinta, ci si o forta mobilizatoare in opera de faurire a vietii noi.

Istoria trebuie sa prezinte intregul proces al luptelor in complexitatea lor, sa infatiseze faptele nu dupa criterii de conjuctura, ci asa cum s-au petrecut ele, corespunzator adevarului vietii. Valoarea unei istorii cu adevarat stiintifice consta in infatisarea obiectiva a faptelor, in interpretarea lor justa, constituind astfel o oglinda a constiintei de sine a poporului.

Consider ca prin prezenta lucrare am adus o modesta contributie la cunoasterea unei pagini din istoria nationala ce vizeaza tocmai miscarea de emancipare nationala in timpul primului razboi mondial.

I. Conceptii cu privire la viitorul

natiunilor infirmate de istorie

In conditiile intensificarii actiunilor de eliberare nationala a popoarelor din Austro – Ungaria, poporul roman, ca si celelalte nationalitati din monarhia dualista, a avut de invins o sumedenie de teorii, planuri, proiecte, unele reactionare, altele utopice, necorespunzatoare etapei de dezvoltare a statului national roman si, in general, necorespunzatoare etapei istorice de afirmare a natiunilor. Este vorba de conceptiile privind inglobarea in natiuniea politica ungara a tuturor locuitorilor Ungariei feudale, atat acelor apartinand natiunii ungare, cat si acelor apartinand natiunilor supuse, care reprezentau 52% (romani, sarbi, slovaci, germani), de proiectele de “salvare” a Imperiului austro – ungar.

O parte a conducatorilor social-democrati austrieci, sustinuti apoi si de alti social-democrati, s-au raliat incercarilor federaliste ale claselor dominate de a salva Imperiul Hapsburgic pe calea unei federatii de state “democratice” burgheze.