Modalități de activizare, diferențiere și individualizare a elevilor la lecțiile de matematică

INTRODUCERE

IMPORTANŢA MATEMATICII CA ŞTIINŢĂ

” Între ştiinţă şi viaţă există o legătură indestructibilă… cu cât ştiinţa slujeşte

viaţa, cu atât viaţa îmbogăţeşte ştiinţa.” ( G. V. Plehanov)

Marile succese ale tehnicii, implementate adânc în viaţa oamenilor sub toate

aspectele ei, au contribuit la recunoaşterea rolului fundamental al matematicii. Nu există

domeniu de activitate umană care să nu folosească într-o măsură mai mare sau mai mică

matematica. Matematica zilelor noastre evoluează dinamic sub raport cantitativ şi mai

ales calitativ. Cercetări şi descoperiri contemporane redimensionează permanent

domeniile ei şi impun exigenţe deosebite fundamentelor sale.

În ultimele decenii a avut loc un important proces de structuralizare a ştiinţelor,

de matematizare a lor. Eficienţa matematicii constă atât în tipul său de raţionament, cât

şi în generalitatea noţiunilor pe care le utilizează, noţiuni care pot fi identificate în multe

domenii de cercetare, iar rezultatele matematicii interesează multe alte discipline sau

domenii de activitate. În epoca noastră a crescut rolul matematicii ca ştiinţă

interdisciplinară şi au sporit posibilităţile de aplicare în aproape toate ştiinţele. Nu se

poate vorbi de medicină modernă, de economie modernă fără utilizarea matematicii, iar

alte discipline ca informatica şi cibernetica nici nu ar putea funcţiona fără implicarea

matematicii.

Ţinând cont de rolul matematicii în dezvoltarea societăţii şi ştiinţei, de

importanţa pe care o are în viaţa fiecărui om, se poate afirma că matematica are un rol

prioritar în formarea acestuia, iar cultura ştiinţifică matematică este un element de bază

al culturii omului modern.

Matematica este o ştiinţă suplă, dinamică, capabilă de un progres permanent, de

o perpetuă aprofundare şi creare de noi teorii. S-a născut din nevoile practice ale

omului şi s-a cristalizat ca ştiinţă, revenind apoi cu teorii pentru a sprijini în continuare

dezvoltarea vieţii, a practicii . Matematica, sesiza Eugen Rusu, nu trebuie privită ca ” o

simplă ştiinţă logică sau ca un instrument util în tehnică sau ca o disciplină educativă,

ci ca o activitate umană, atât de naturală în resorturile ei, încât nu se termină niciodată

şi care în dezvoltarea ei neîncetată şi mereu frământată depune în anumite stadii

rezultate utile, continuându-şi apoi mersul”.

ARGUMENT

Ritmul alert al dezvoltării şi competiţiei în toate domeniile de activitate ne

impune să gândim cât mai rapid şi, mai ales, să gândim corect. Gândirea matematică,

capabilă să stabilească legături între probleme ce aparţin de domenii diferite, nu trebuie

să fie străină nimănui.

Matematica este importantă în viaţa fiecărui om şi prioritară în formarea

acestuia. Cultura ştiinţifică matematică face parte din cultura generală a omului modern.

Prin înaltul ei grad de abstractizare şi generalizare, prin capacitatea de sinteză şi

de exprimare a esenţelor cu ajutorul simbolurilor, matematica este obiectul de

învăţământ care acţionează asupra tuturor trăsăturilor definitorii ale gândirii. ”Intrarea

în ţara cunoaşterii se face pe podul matematicii” spunea profesorul universitar Ştefan

Bârsănescu. De aceea are un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală a omului.

Clasele I-IV sunt hotărâtoare în formarea noţiunilor de bază, a conceptelor cu

care elevii vor ”opera” pe parcursul vieţii şi pe care se clădeşte întregul sistem de

învăţământ matematic. Acum se formează ” instrumentele” de bază ( deprinderile de

calcul, de rezolvare a problemelor, de măsurare etc.), se dezvoltă unele aptitudini şi

abilităţi ale gândirii.

Şcoala are obligaţia să facă din studiul matematicii nu un scop în sine, ci un

instrument de acţiune eficientă, constructivă şi modelatoare asupra personalităţii

elevului, formându-i acestuia unele calităţi de bază ale gândirii: flexibilitatea,

creativitatea. Descoperind existentul prin intermediul matematicii, elevul trebuie să

înveţe nu numai să rezolve probleme, dar să şi descopere probleme, să le construiască,

să găsească modalităţi diferite de rezolvare a lor. Rezolvarea de probleme contribuie la

dezvoltarea gândirii şi în aceeaşi măsură la dezvoltarea imaginaţiei creatoare.

Descoperind adevărul matematic, elevii simt armonia interioară a acesteia, ca a unei

poezii adevărate, capabilă să trezească atât emoţii artistice cât şi conştiinţa că există

probleme matematice atrăgătoare, pentru înţelegerea acestora nu este nevoie de un talent

deosebit şi nici de o pregătire care să depăşească ceea ce ei au învăţat.

Matematica dispune de bogate valenţe formative. Activităţile matematice

reprezintă o tensiune, o mobilizare a spiritului care înseamnă antrenarea intelectului, a

gândirii pe prim plan, dezvoltarea memoriei, a atenţiei, formarea deprinderilor de

ordine şi punctualitate, dezvoltarea şi cultivarea intuiţiei, a spontaneităţii, rezolvării

rapide a situaţiilor problemă ce apar şi, nu în ultimul rând, un limbaj matematic

caracterizat prin claritate, precizie şi laconism.

Învăţământul matematic se adresează şi laturii afective. Câte emoţii, câte bucurii,

câte nemulţumiri, amestecate uneori cu lacrimi, nu trăiesc copiii la orele sau la

concursurile de matematică, când reuşesc sau nu să rezolve probleme şi exerciţii!

Modernizarea învăţământului matematic înseamnă tocmai potenţarea acestor

valenţe formative de care dispune matematica.