Modul Pedagogic

Omul este o tema predilecta studiata de foarte multe discipline cum ar fi biologia, istoria, sociologia, etc. Toate acestea au insa puncte de vedere limitate, deoarece nu prezinta decat trasaturi particulare ale omului. Totusi, exista o stiinta care este preocupata de o cunoastere generala a fiintei umane si aceasta disciplina este filosofia.

Intrebarile fundamentale la care incearca sa raspunda filosofia sunt:

1. Ce este omul?

2. In ce consta natura umana?

3. Existenta are sens?

Aceste interogatii se refera la natura umana, mai precis la acel set de atribute specifice doar naturii umane. Prima interogatie vizeaza esenta omului, adica, daca exista o trasatura ce ii este specifica doar lui, trasatura ce il diferentiaza de regnul animal sau vegetal.

Natura umana

Doua teorii importante trebuie mentionate atunci cand vorbim despre “natura umana”:

~teoria politica: ce considera ca trasatura definitorie omului capacitatea sau incapacitatea acestuia de a trai in mod social, de a fi parte componenta a unui sistem guvernant (omul- fiinta sociala)

~teoria metafizica: ce pune accent pe gandirea si capacitatea de reflectare asupra lumii ca element distinctiv al naturii umane (omul- fiinta meditativa, reflexiva)

Dintre multitudinea de abordari referitoare la om, noi vom studia urmatoarele patru perspective din care aceste este privit:

~omul- fiinta sociala (Aristotel)

~omul- fiinta primitiva (J. J. Rousseau)

~omul- creatie divina (Fericitul Augustin)

~omul- fiinta rationala (Blaise Pascal)

Fericitul Augustin (354-430): vede omul ca pe o creatie divina deoarece este facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, aceste lucru deosebindu-l si de celelalte fiinte (“Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra”). Dumnezeu fiind vazut ca o Trinitate (Dumnezeu Tatal, Iisus si Sfantul Duh) si omul va deveni o imagine a Trinitatii.

Insa, o intrebare ce se impune a fi adresata este: Si una din partile componente ale omului- partea carnala- reflecta divinul?

Pentru a raspunde la acesta intrebare este necesara a se face o distinctie intre:

-omul exterior: aspectul carnal, caracterul trecator al fiintei umane, cunoasterea provenita de la simturi

-omul interior: sufletul si facultatile sale orientate spre cunoasterea ideilor eterne

De aceea, doar omul interior reflecta divinitatea.

Blaise Pascal (1632-1662): sustine ca definirea naturii umane presupune recunoasterea limitelor acesteia, limite stabilite doar prin comparatie cu ceea ce exista in afara sa. Astfel, cercetand realitatea exterioara, omul descopera doua infinituri:

-infinitul mare al lumii, al creatiilor lui Dumnezeu

-infinitul mic obtinut prin diviziunea continua a unui obiect

Ambele infinituri nu pot fi cuprinse total prin ratiune de unde rezulta ca omul este o fiinta ce-si cunoaste limitele gandirii sale. Natura umana este o limita permanenta, de unde nevoia de a o depasi prin ratiune, pentru ca numai cunoscand prin ratiune, omul se defineste in mod propriu fata de realitatea externa.

“Pot concepe un om fara maini si fara picioare; l-as concepe chiar si fara cap, daca experienta nu m-ar invata ca omul gandeste cu capul. Deci gandirea este aceea care defineste omul. Nimeni nu-l poate concepe fara ea”

(Cugetari)

Aristotel (384-322 a. Ch.): are o conceptie teleologica cu privire la natura umana, conform careia existenta omului are un scop- acela de a trai laolalta in vederea unei vieti mai bune. Altfel spus, natura umana este una sociala intrucat in fiecare dintre noi exista instinctul pentru formarea comunitatilor. Insa, speranta unei vieti mai bune in care actele morale si cele intelectuale sunt posibile nu se poate realiza decat in masura in care oamenii sunt parte componenta a unui stat. Aristotel vede statul ca o instututie naturala rezultata din instinctele de autoconservare si reproducere a indivizilor