Pedagogia alternativă step by step în învățământul primar

I.NTRODUCEREA, CONCEPTELE ŞI BAZA TEORETICĂ A PROGRAMULUI

1.1 Introducere

Pe parcursul întregii vieţi, indiferent unde trăiesc, copiii de azi se vor confrunta cu schimbări socio-politice, ecologice, ştiinţifice, tehnologice, industriale (afectând piaţa muncii)etc. Astfel, ţinând cont de schimbările rapide din lumea de azi, educarea dorinţei copilului de a învăţa permanent a devenit un imperativ.

Pentru a pregăti copii să se autoeduce Programul Soros le oferă un fundament de atitudini, cunoştinţe şi aptitudini vitale înconjurându-i în întâmpinarea încercărilor de zi cu zi şi a celor preconizate pentru secolul XXI. D asemenea, prin acest program se recunoaşte, preţuieşte şi încurajează dezvoltarea caracteristicilor necesare în aceste timpuri în necontenită schimbare. Dintre acestea enumerăm capacitatea:

- De a prevedea şi influienţa schimbările

- De a gândi critic şi de exprima opţiuni

- De a se găsi şi rezolva probleme

- De a fi creativi, imaginativi şi inventivi

- De a fi preocupaţi de comunitate, ţară şi mediu înconjurător

Programul Soros este destinat copiilor de 3-6 ani şi familiile lor. Programa îmbină anumite practici europene existente, legate de educaţia în prima copilărie cu alte dimensiuni cum ar fi individualizarea experienţelor. Menit să satisfacă necesităţile specifice fiecărei ţări şi tradiţiile sale culturale,acest program are anumite caracteristici care vor fi implicate în fiecare instituţie a Programului Soros. Aceste caracteristici sunt:

- Asigurarea de experienţe individuale de învăţare pentru fiecare copil;

- Sprijinirea copilului în a-şi exprima opţiunile printr-- activitate planificată şi în cadrul centrelor de activitate;

- Accentuarea participării familiei;

1.2 Conceptele programului Step by Step

Programa Soros se bazează pe convingerea că dezvoltarea optimă a copiilor este asigurată prin implicarea lor intrinsecă în procesul educaţional. Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copii să exploreze, să aibă iniţiative şi să creeze. Echipa de educatori trebuie să urmărească dezvoltarea copilului şi să furnizeze materiale pentru învăţare. În plus, rolul echipei este să stabilească ţeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte şi pentru grupa de elevi în ansamblu, să răspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecărui copil, să menţină trează curiozitatea copilului mic şi să stimuleze învaţarea cooperantă.

Modalităţi de abordare ale educaţiei preşcolare

În ceea ce priveşte educaţia timpurie, există două modalităţi de abordare fundamentale ale procesului educaţional pentru grupele de vârstă de 3 până la 6 ani. Prima este abordarea behavioristă, care consideră că, conceptele nu au ca punct de origine copilul şi nu iau naştere spontan. Tot conceptele trebuie impuse copilului şi însuşirile de acestea. - clasă behavioristă este axată pe educator şi se bazează pe - instruire explicită care umple mintea copilului, aşa cum se umple un container în timp.

Rolul educatorului este acea de a prezenta date specifice într-- manieră prestabilită. Adesea aceste date sunt analizate cu grijă, împărţite pe sarcini şi predate copilului pe secvenţe. Educatorul este văzut ca fiind deţinătorul informaţiei; iar rolul lui este de a împărtăşi această informaţie copilului.În cadrul acestei abordări, se aşteaptă ca un copil să stăpânească - sarcină prin exerciţiu şi practică pentru a putea trece la etapa următoare.

Reacţia corectă este adeseori stimulată prin exerciţiu şi recompensare. Abordarea behavioristă implică, de asemenea, evaluarea atentă din partea educatorului a calităţii informaţiilor deţinute de copil şi - reevaluare înainte de a trece la etapa următoare. Există mai multe programe analitice prescriptive care au fost elaborate în scopuri comerciale pentru această abordare care includ planuri de lecţie, activităţi, evaluări şi liste de verificare a dezvoltării pe care educatorii le pot folosi în clasele lor (Seefeldt,1994) Printre behaviorişti influenţaţi se numără: John Watson, Erward Thorndike ŞI b.f.Skinner.