Pedagogie II

1.Finalitățile educației.- definirea și analiza conceptelor :finalitate, ideal, scop, obiectiv

A educa, înseamnă de fapt, a orienta, a dirija, a conduce pe cineva către un scop dinainte stabilit.

Educația este un sistem de acțiuni exercitate în mod conștient, organizat și sistematic asupra unor subiecți în vederea transformării personalității lor. Educația școlară este ghidată de finalități, scopuri și obiective.

Finalitățile sunt cunoscute sub denumirea de ideal educativ și exprimă direcțiile, orientările strategice ale unui sistem educativ într-o anumită etapă istorică a dezvoltării social-economice și culturale a unei țări.

Idealul educativ / Finalitatea educativă

- vizează finalitatea activității educative în ansamblu, la nivelul societății, determinănd scopurile și obiectivele educaționale.

Scopul educativ

- vizează rezultatele așteptate de la fiecare tip de instituție și nivel de școlarizare permițind o conturare mai clară a idealului educativ, orientează și controlează modul în care acțiunea educativă se desfășoară.

Obiectivul educațional

- este o reflectare anticipată a rezultatului învățării ce se produce în cadrul unei secvențe educaționale, și se concentrează asupra rezultatului la care va trebui să se ajungă de către educabil, într-o secvență didactică determinată (obiectivul educațional face referire la un rezultat particular descris prin ceea ce educabilul trebuie să învețe, adică rezultatele aștepatate de la o activitate didactică concretă);

Finalitatea se configurează în pedagogie prin 3 categorii:obiective, scopuri și idealuri.

2. Clasificarea obiectivelor educaționale

Taxonomia pedagogică este știința legilor care implică ierarhizarea și clasificarea obiectivelor educaționale. Ob.au fost delimitate și clasificate în mai multe grupe:

a) în funcție de domeniul la care se referă

- ob.cognitive (domeniul cunoașterii) - se referă la asimilarea de cunoștințe și formarea unor deprinderi, capacități intelectuale și utilizarea lor.

- ob. afective - vizează formarea convingerilor, sentimentelor și atitudinilor. Delimitarea unor categorii de comportamente afective este mult mai dificilă deoarece fenomenele afective sunt în corelație cu cele cognitive.( modalitatea de a reacționa a unui subiect în raport cu preferințele, gusturile și alegerile lui)

- ob. psihomotorii - includ formarea unor conduite abilități motrice, capacități perceptive, deprinderi motorii, calități fizice,

- vizează instrumentele comunicării nonverbale și învățarea acestora (mimică gestică, expresii corporale - ce va ști să facă educabilul)

b) în funcție de nivelul de generalitate / concretețe :

- obiective generale / fundamentale / finale - au un caracter global, abstract și se referă la o anumită latură a educației.

- obiective medii / specifice / intermediare - sunt finalități ce fac referire la disciplina școlară, la particularitățile de vârstă ale educabililor. Aceste obiective sunt prezentate în programele școlare a fiecărui obiect de învățământ.

La acest nivel se disting:

Ob de macrosistem (de dezvoltare) - direcțiile principale de evoluție a învățământului (ex. educația permanentă)

Ob. pe cicluri de învățământ - specifice unei trepte de învățământ, care conduc la obiective pt.profiluri de pregătire;

Ob.ale procesului de instrucție și educație - orientează activitatea pedagogică, secvență cu secvență: → ob.pe discipline și teme

→ ob.cadru - sensul în care dorim să evolueze educatul în mai mulți ani de studiu la o disciplină.

→ ob. de referință ale disciplinelor de învățământ specificate în programele școlare - rezultatele așteptate pt. fiecare an de studiu la o disciplină.

- obiective particulare / operaționale

- se referă la performanțe concrete, care se stabilesc prin prelucrarea materiei de studiu, pornind de la programa școlară și de la manual, și se definesc ca o competență achiziționată de educabil în cursul unei învățări.

Aceste obiective sunt elaborate pe baza obiectivelor specifice și a celor generale, pentru fiecare lecție de către cadrul didactic.

c) în funcție de tipul de activitate:

 ob.informative - vizează cunoașterea, achiziționarea cunoștințelor într-un anumit domeniu;

 ob.formative - urmărește formarea unor deprinderi și capacități, posibilitatea de a opera cu sistemul de informații, cunoștințe și valori asimilate în procesul de instruire.

d) în funcție de importanța acordată unui obiectiv în cadrul unei discipline de învățământ:

- ob. principale (fundamentale, dominante)

- ob. secundare (auxiliare)

Această clasificare se poate realiza în interiorul tuturor celorlalte categorii de obiective prezentate mai sus, pt.a pune în evidență dominanta preocupării unui educator într-un proces de formare.

Formularea obiectivelor didactice reprezintă o activitate complexă care presupune o pregătire teoretică a cadrelor didactice, cât și o experiență practică în învățământ.

3.Operaționalizarea obiectivelor

- vizează adaptarea obiectivelor generale și medii la condițiile situațiilor predării - învățării, la secvențele didactice, la specificul conținutului de predat;

- - înseamnă a identifica o sarcină educativă și a o explicita verbal în mod corespunzător;

- - înseamnă a preciza ce fel de modificări se vor produce în comportamentul celui educat.

Efectiv, operaționalizarea presupune elaborarea obiectivelor educaționale în termeni de comportamente observabile și posibil măsurabile.

Condiții ce se cer a fi respectate în procesul de dimensionare și formulare a obiectivelor:

- obiectivul vizează activitatea elevilor și nu a profesorului;

- obiectivul trebuie să fie în principiu realizabil, să corespundă particularităților de vârstă, experienței anterioare a elevilor;

- obiectivul va descrie comportamente observabile și nu acțiuni sau procese psihice interne;

- în obiectiv se vor enunța condițiile de realizare a sarcinilor cât și criteriul performanței, al realizării acestora;

- un obiectiv desemnează un rezultat imediat al instruirii și nu unul de perspectivă;

- fiecare obiectiv va viza o operație singulară pe care educabilul trebuie să fie capabil să o realizeze și poate fi ușor de analizat și evaluat de profesor;

- obiectivele nu se vor repeta prin reformulări diferite, ele vor fi unice și valide;

- exprimarea comportamentelor preconizate de obiectiv se va face prin apelul la”verbe de acțiune”: a recunoaște, a identifica, a utiliza, a distinge, a reda, a produce, a proiecta, a rezolva, a propune.

Există diferite tehnici de operaționalizare, iar noi ne vom referi la procedeul lui G.De Landsheere cuprinde 5 indicator de elaborare a obiectivului operațional:

- cine va produce comportamentul dorit ?(elevul)

- ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins? ( ..trebui să realizeze )

- care este produsul sau performanța obținută? ( ..o esență de parfum)

- în ce condiții trebuie să aibe loc coportamentul preconizat? ( căutând singur în magazin substanțele ce duc la realizarea parfumului)

- în temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produdul este satisfăcător? ( .astfel încât esența de parfum elaborată să prezinte aceleași caracteristici ca produsul obținut anterior)

Operaționalizarea obiectivelor educaționale este variabilă și ține de specificul fiecărei discipline ce se predă în școală.

La disciplinele matematică, fizică, chimie, care operează cu structuri algoritmice, sunt mai disponibile pentru obiectivele definite operațional.

La discipline în care se cultivă creativitatea, atitudinile, convingerile, posibilitățile de operaționalizare se diminuează.

Trebuie făcută observația că unele comportamente, dobândite în școală sunt dificil de surprins în obiectivele operaționale. De pildă procesele afective nu pot fi întotdeauna observate, cu atât mai puțin măsurate.

Atunci când un cadru didactic încearcă să operaționalizeze obiective, trebuie să fie atent la următoarele capcane posibile:

- dacă ordonarea obiectivelor pe axa simplitate - complexitate este benefică pentru toți elevii;

- obiectivele să nu devină acaparatoare, astfel încât să se uite finalitățile cuprinzătoare;

- dacă din dorința exactității, nu se ajunge la o artificializare a procesului instructiv - educativ;

- dacă nu cumva educația, riguros prescrisă prin obiective, nu conduce la mecanizarea în predare.

În stabilirea obiectivelor operaționale, cadrul didactic trebuie să țină seama de: obiectivele generale îndeosebi de idealul, scopul lecției.

Deși obiectivele îndeplinesc rolul director, elaborarea lor se face prin aprofundarea conținutului.

Pentru a descrie un comportament specific acestor categorii de obiective trebuie să se aleagă un verb care exprimă cu claritate, o acțiune sau o activitate specifică elevului.

Această etapă este deosebit de dificilă, deoarece există tendința de a se întrebuința verbe care

„ se pretează la un larg evantai de interpretări” susțin unii specialiști în pedagogie. Cele mai uzitate verbe raportate la tipurile de comportamente dorite sunt prezentate în tabelul de mai jos.(ce nu trebuie învățate pentru examen, le veți folosi la întocmirea planului de lecție când veti merge în practică)

Comportamente ce urmează a fi formate Verbe prin care pot fi exprimate rezultatele învățării

Însușirea unor noi cunoștințe A exprima, a recunoaște, a defini, a identifica, a descrie

Formarea deprinderilor intelectuale a rezolva, a reprezenta, a interpreta, a diferenția, a calcula, a preciza,

a recunoaște, a efectua, a compara, a extrage, a interpola, a clasifica,

a ordona, a demonstra, a explica, a completa, a stabili, a aplica, a separa

a determina, a observa, a extrapola, a elabora, a analiza, a identifica,

a deduce, a examina, a formula, a caracteriza, a experimenta, a opera

a descrie, a aduna(date), a sintetiza,a comenta, a înlocui, a nota,

a obține(informații)

Formarea deprinderilor motorii, senzoriale a executa, a reconstitui, a realiza, a produce, a proiecta, a prelucra, a interoga, a planifica, a construi, a calcula, a audia, a viziona, a opera , a proiecta, a mânui,

Formarea atitudinilor a accepta, a persevera, a efectua conștiincios, a încuraja, a respecta, a rezista, a convinge, a te angaja, a alege

(C2) Metodologia și tehnologia instruirii

Delimitări conceptuale: tehnologie didactică, metodologie, metodă,

procedeu, mod de oraganizarea a învățării.

Realizarea optimă a activității de instructiv - educative depinde de felul cum se desfășoară componentele materiale, procedurale și organizatorice care imprimă o anumită eficiență în formarea tineretului.

Tehnologia didactică

- ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învățământ, tehnici și relații cu ajutorul cărora se vehiculează conținuturi în vederea atingerii obiectivelor educaționale.

Tehnologia didactică desemnează:

- sistemul de metode de predare-învățare;

- tehnici moderne de lucru;

- formele de organizare a activității didactice;

- tipuri de relații dintre profesor și elevi;

toate structurate în raport cu obiectivele instructiv - educative.