Prevenirea Eșecului Școlar

Succesul (insuccesul) scolar exprima gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltarii psihofizice a elevului si solicitarile obiective ce i se adreseaza in procesul de învatamânt.

Succesul scolar (reusita la învatatura) desemneaza concordanta ce se stabileste între solicitari si nivelul dezvoltarii psihofizice a elevului.

Insuccesul scolar este un indice al discordantei dintre cei doi poli.

Din definitiile anterioare constatam ca exista o corelatie între eficienta procesului de învatamânt si succesul (insuccesul) scolar.

Astfel, se detecteaza si se înregistreaza rezultatele procesului de învatamânt. Acesta se evalueaza (tot procesul de învatamânt) si astfel putem ajunge sau nu la categoria de eficienta. În sistemul de învatamânt ea se refera la „fluxul de intrare” si „fluxul de iesire”, iar pe plan psihologic ea îmbraca forma succesului sau insuccesului scolar.

Succesul scolar se raporteaza la totalitatea rezultatelor elevilor, atât în ceea ce priveste nivelul de pregatire stiintifica, acumularea cunostintelor si formarea abilitatilor de aplicare a acestora, cât si dezvoltarea capacitatii intelectuale, formarea unor trasaturi de personalitate, a interesului si motivatiei fata de învatatura, a capacitatii de a se instrui.

Activitatea scolara se prezinta ,în functionalitatea ei ca interactiune multiforma si complexa a numerosi factori.

Reusita/nereusita elevilor pot fi explicate prin natura si actiunea factorilor implicati în organizarea si desfasurarea activitatii scolare.

Din punct de vedere pedagogic important este de a preveni si preîntâmpina insuccesul scolar si nu de a-l consemna si analiza dupa ce el a devenit o stare reala. Prevenirea presupune o interventie constienta, întemeiata pe cunoasterea eventualelor cauze care ar putea genera nereusita în activitatea de învatare. Asemenea cauze sunt legate nemijlocit de anumite distorsiuni intervenite la nivelul factorilor care concura la obtinerea unui randament ce satisface succesul scolar.

Exista doua categorii de factori:

1. cei care se refera la geneza, organizarea si administrarea solicitarilor obiective = factori sociopedagogici

2. cei care înglobeaza toate variabilele personalitatii elevului implicate în procesul învatarii = factori biopsihologici.

Nici unul din acesti nu poate fi analizat în mod izolat, întrucât aportul fiecaruia la explicarea reusitei la învatatura este determinat de interactiunile sale directe sau indirecte cu ceilalti factori.

Cadrul didactic este acela care trebuie sa coordoneze si sa asigure consensul între acesti factori.

II. IMPORTANTA PREVENIRII INSUCCESULUI SCOLAR

Identificarea factorilor care conditioneaza rezultatele scolare permite stabilirea cailor prin care creeaza premisele succesului scolar, asigurându-se reusita scolara a elevilor.

În concordanta cu principiul enuntat ,privind actiunea factorilor externi, prin intermediul conditiilor interne, componentele programului conceput în vederea obtinerii succesului si înlaturarii insuccesului vizeaza, preponderent, sistemul factorilor externi si, în primul rând, a celor care privesc direct activitatea scolara.

Mult mai importanta este prevenirea insuccesului decât lovirea cu faptul deja întâmplat, cu insuccesul sau esecul scolar.

Dupa ce esecul a devenit o stare reala, degeaba se mai analizeaza pentru a-i descoperi cauzele. Ideal este sa prevenim si sa întâmpinam insuccesul scolar.