Principiile Generale ale Managementului și Activităților Manageriale Educaționale

Capitolul I

1. Management - Ştiinţă a conducerii

1.1. Sensurile managementului

Managementul constituie unul dintre cei mai semnificativi factori care condiţionează dimensiunile performanţelor obţinute de întreprinderi, de către alte instituţii, precum şi de economiile naţionale, de ţările lumii.

Printre fondatorii managementului ca ştiinţă şi mai ales, ca practică, putem menţiona:

Frederick W. Taylor (1856 - 1915) ar putea fi considerat părintele managementului ştiinţific (‚‚ Scientific management ’’), taylorismul fiind prima încercare completă de aplicare a ştiinţei în conducerea întreprinderii. Contribuţia lui Taylor a constat în sintetizarea şi aplicarea unor idei referitoare la metode şi instrumente practicate de conducere, care au fost folosite în primul rând în întreprinderile industriale din SUA.

Henry Fayol (1841 – 1925) a avut, de asemenea, un rol important în dezvoltarea managementului. În lucrarea ‚‚ Administraţie generală şi industrială’’, el a definit categoriile de procese din întreprindere şi diferitele funcţii ale conducerii.

Managementul ca proces

Urmăreşte atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse: oameni, materiale, spaţii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrãri) în proces, iar obiectivele outputuri (ieşiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre ieşiri şi intrări, care indicã productivitatea organizaţiei.

Dacã managementul poate fi sintetizat doar în aceste câteva cuvinte, ce-ar fi de spus despre manageri?

Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în funcţie de abilităţile personale - conduc procesul către atingerea scopurile urmările.

Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizaţii personalul este implicat, mai mult sau mai puţin, în managementul procesului.

O ilustrare a acestei idei este datã în fig. 1.1.

În stânga este prezentatã structura ierarhicã a unei organizaţii, iar în dreapta este redat mixul activităţilor manageriale şi tehnice pentru fiecare nivel.

Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinţe de dezvoltare a societăţii, el executând o profesiune cu un grad ridicat de cunoştinţe şi practici, a căror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi perfecţionare.

Managerul nu poate fi unilateral, sã cunoască numai problemele tehnice sau economice, sã se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practicã. Trăsătura sa de bazã trebuie sã fie capacitatea de corelare şi de integrare a tuturor acestor cunoştinţe.

,,Filozofia managerului" nu constã în căutarea adevărului absolut şi etern; decizia managerului, deşi fundamentatã şi elaboratã, este aplicabilã într-un anumit loc şi la un moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros şi modelarea excesiv de exactã a modelului necesitã timp. În consecinţã, managerul operează cu modele simplificate şi soluţii optimale.