Profesorul - model în formarea personalității adolescentului

1.Introducere

“Autoritatea întruchipată de profesor rămâne întotdeauna una paradoxală, deoarece nu se bazează pe afirmarea puterii acestuia, ci pe cunoaşterea benevolă a legitimităţii cunoştinţelor deţinute ...; atuul principal al profesorilor îl constituie exemplul pe care-l dau, curiozitatea, spiritul deschis şi tolerant, disponibilitatea de a transmite dragostea de învăţătură şi de a accepta ca afirmaţiile lor să fie puse la îndoială, tăria de a-şi asuma greşelile. Când primul profesor pe care-l are un copil sau chiar un adult este slab pregatit si prea putin motivate, insesi temeliile pe care se va cladi toata educatia viitoare vor fi subrede.” (J. Delors)

Pâna acum nimeni nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desavârsit ori criteriile de apreciere ale unei predari eficiente, remarca A.E.Bergin. Este aproape unanim împartasita opinia dupa care predarea poarta amprenta vie a personalitatii celui care o practica. În consecinta, se cauta sa se determine în ce masura personalitatea profesorului este o variabila cauzala, responsabila de reusita sau nereusita învatarii. În aceasta privinta, se estimeaza ca, dincolo de unele caracteristici biologice inerente, ca cele de vârsta si sex, profesorul ar putea sa influenteze, în mod satisfacator, învatarea si rezultatele ei, atitudinile si interesele, aspiratiile si orientarile profesionale ale celor care învata prin comportamentele si atitudinile sale, prin empatia si relatiile sale cu acestia.

Ipotetic cel mai mult ar conta anumite aptitudini cognitive si profesional-didactice ale profesorului, competentele acestuia si o serie de caracteristici intelectuale, afectiv-motivationale, comportamentale si caracteriale cum ar fi: inteligenta, capacitatea comunicativa, motivatia profesional-didactica, atitudinile si autoritatea profesorului în clasa, modul de relationare cu elevii, empatia, capacitatea de imaginatie creatoare si spiritul de dreptate, expectantele înalte, respectul si interesul pentru elevi.

2.Competentele profesorului

Acestea se impart in noua clase, prima fiind legată de “competentele de specialitate”, celelalte fiind legate de “competentele pedagogice”:

A) ANALIZA PEDAGOGICĂ A CONŢINUTURILOR NOU INTRODUSE ÎN PROGRAME:

• Identificarea noţiunilor nou introduse, ierarhizarea lor logică;

• Identificarea, în programele şcolare şi în manuale, a unor eventuale simplificări, erori, formulări “savante” care urmează să fie remediate;

• Stabilirea “noţiunilor cheie”;

• Identificarea legăturilor intra-, inter- şi transdisciplinare;

• Identificarea modelelor de raţionament implicate;

• Identificarea materialului bibliografic suplimentar şi a materialelor necesare.

• Lărgirea bazei explicative oferite de manual, conceperea a noi aplicatii, exerciţii, stabilirea unor conexiuni interdisciplinare, îmbunătirea sistematizărilor;

Aceasta clasa de competente priveste in mod special capacitatea de sintetizare a profesorului, capacitatea de a selecta acele notiuni cheie, capacitatea de analiza si observare toate acestea fiind necesare pentru practicarea profesiei deoarece un profesor care stie sa faca conexiuni intre lectii si viata de zi cu zi, unul care identifica si comunica elevilor aspectele esentiale ale unor continuturi pedagogice, unul care identifica metode de rationament si nu in ultimul rand unul care poate oferi elevilor materiale bibliografice suplimentare isi poate indeplini cu success rolul de carmuitor pentru elevi.

Un exemplu ar putea fi paralelele pe care trebuie sa le faca un profesor atunci cand se refera la material sa si la un anumit continut pedagogic cu celelalte discipline;sa incadreze material sa in randul celorlalte pentru a crea astfel o punte interdisciplinara spre intelegerea mai usoara a materiilor.Astfel este posibil ca unui elev sa i se para dificila o notiune dar prin similitudine cu alte materii sau domenii sa reuseasca sa faca o paralela cu ajutorul profesorului pentru a intelege astfel mai usor.

B) DIAGNOZA ŞI EVALUAREA INIŢIALĂ A CAPACITATILOR CUNOŞTINŢELOR ŞI A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR:

• Utilizarea a variate proceduri de diagnoză a unor diferente individuale şi de grup existente între elevi privind:

-nivelul inteligenţei;

-potenţialul creativităţii;

-dezvoltarea vocabularului;

-dezvoltarea deprinderilor de comunicare orală şi scrisă;

-dezvoltarea capacităţii de înţelegere a textelor scrise;

-dificultăţile elevilor în activitatea de învăţare;

-disponibilităţile afective şi atitudinea cu care elevii abordează iniţial domeniul care urmează să fie studiat;

• Colectarea şi prelucrarea informaţiilor obţinute prin aplicarea procedurilor de evaluare/ Implicarea elevilor în autoevaluare;

• Sinteza şi interpretarea informaţiilor despre aceste abilităţi, dificultăţi, disponibilităti afective;

• Stabilirea nevoilor reale de instruire/ formare ale elevilor (ex. cunoştinte care trebuie reactualizate, “lacune” de recuperat, interese de cunoaştere la care ar trebui să se răspundă etc.)

Aceasta clasa de competente este foarte importanta in practicarea profesiei didactice deoarece ea ofera profesorului un feedback pentru activitatea sa.Astfel el trebuie sa cunoasca si sa descopere fiecare elev asa cum este el, sa faca o evaluare a sa din toate punctele de vedere si cat mai obiectiv posibil, sa incerce sa implice cat mai mult elevii in a se autoevalua pentru a le observa si capacitatea lor de analiza si modul cum se privesc intre ei, sa faca o analiza a acestor informatii colectate stabilind pentru fiecare elev nivelul de instruire necesar.

Ca exemplu se poate observa activitatea unui profesor care urmareste fiecare elev, modul cum vorbeste, cum se comporta , ii observa mimica, observa relatiile cu ceilalti si nu in ultimul rand diagnoza formala efectuata din punct de vedere stric pedagogic, aceea prin masurarea capacitatii de a acumula cunostinte noi si de a le pune in aplicare conform cerintelor.

Aceste competente sunt evident necesare nu atat din punct de vedere al desfasurarii activitatii profesorului cat mai ales datorita faptului ca activitatea didactica este posibila si este mult usurata si isi atinge adevaratul scop numai atunci cand cunosti persoana cu care dialoghezi.Este mult mai usor sa sensibilizezi un elev,sa-l convigi de o anumita nevoie daca stii care ii sunt asteptarile si setul de valori pe care le apreciaza decat daca nu cunosti aceste lucruri.